Ambasadorul Republicii Moldova în România, Iurie Reniţă, spune aproape direct că este român atunci când îşi mărturiseşte apartenenţa etnică, dar nu poate vorbi despre balansul pe care premierul său îl face între Bruxelles şi Moscova şi nici despre mandatul pe care îl are Germania în negocierile cu Rusia privind Transnistria.
La Bruxelles, mulţi diplomaţi spun că UE începe să-şi piardă răbdarea cu actuala conducere a Republicii Moldova, care nu reuşeşte, după doi ani, să aducă în fruntea statului un preşedinte. Termenul de 18 noiembrie a fost ratat. Când credeţi că va putea fi depăşită această criză politică?
I.R.: Aş spune altfel: mai degrabă este vorba despre o preocupare firească a Uniunii Europene. La jumătatea lunii noiembrie, în ajunul reuniunii miniştrilor de Externe din UE, a fost organizată o nouă şedinţă (a cincea!) a Grupului de prieteni ai Republicii Moldova, prezidată de ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, iar mesajul nu a fost unul de nervozitate, ci de preocupare cu referire la subiectul în chestiune.
Când anticipaţi că va fi găsită această soluţie?
I.R.: N-aş risca să dau cu părerea pentru o dată concretă. Un lucru, însă, vă pot spune cu certitudine: mi-aş dori foarte mult ca Moş Crăciun să aducă în tolba-i generoasă un cadou şi pentru preşedintele ales al Republicii Moldova.
Reprezentantul UE la Chişinău, Dirk Schuebel, a spus la începutul lunii că fosta premieră din perioada comuniştilor, Zinaida Greceanîi ar fi o candidatură bună pentru funcţia de şef al statului. Ce credeţi?
I.R.: Am reţinut din presa de la Chişinău că a fost doar o părere personală, nu o opinie oficială a Uniunii Europene. Sunt sigur că UE va sprijini o candidatură adecvată momentului pe care îl parcurgem, una care va pleda ca parcursul ţării mele spre UE să fie ireversibil.
Zinaida Greceanîi nu ar putea garanta această ireversibilitate?
I.R.: Candidatul Alianţei pentru Integrare Europeană este dl Marian Lupu. Este la latitudinea celor patru partide, reprezentate în Parlamentul Republicii Moldova, să decidă soarta viitorului preşedinte.
Partidul premierului Vlad Filat este în descreştere, potrivit cercetărilor sociologice. Lumea îşi pierde încrederea din cauza crizei economice sau din cauza dilemelor primului ministru?
I.R.: Conform ultimului sondaj de opinie rezultă că Partidul Comuniştilor este în descreştere. Partidul Democrat şi cel al premierului Filat sunt într-o uşoară descreştere, iar Partidul Liberal este în creştere. După mine, însă, mult mai preocupant conform sondajului, este faptul că s-a redus numărul celor care optează pentru integrarea europeană.
Oamenii au devenit mai precauţi din cauza crizei economice prelungite din UE?
I.R.: Din punct de vedere macroeconomic, Republica Moldova este o excepţie, cu o creştere de aproape 7 la sută. Oamenii de rand, însă, nu simt această creştere pentru că a fost majorat preţul la gazul natural, electricitate etc.
Pe ce se bazează această creştere?
I.R.: Este vorba despre creşterea exporturilor cu partenerii noştri tradiţionali, printre care figurează România şi celelalte state ale UE (peste 50% din mărfurile moldoveneşti sunt exportate în UE!).
Republica Moldova se bazează deocamdată doar pe energia importată din Rusia. Se pregătesc în această perioadă interconectări între sistemele energetice ale României şi cele ale Republicii Moldova. De ce ar vrea Chişinăul ca aceste interconectări să aibă dublu sens, de vreme ce doar România poate oferi gaz sau curent Republicii Moldova, nu şi invers?
I.R.: Nu „mirosul” gazului contează, în consecinţă, ci preţul şi calitatea lui. Cred că e bine în ambele sensuri pentru a fi asiguraţi că avem stocul necesar în orice moment, de vreme ce tot vorbim de necesitatea imperioasă a diversificării surselor energetice. Depozitul de la Mărgineni ar putea intra în discuţie – de ce nu? -, precum şi alte opţiuni aflate pe agenda bilaterală.
Dar acest viitor depozit face parte déjà dintr-un plan bilateral româno-rus?
I.R.: Pentru Republica Moldova ar constitui o diversificare absolut necesară. De aceeai noi mizăm şi pe Nabucco, şi pe AGRI şi pe depozitarea din România. Gazoductul Iaşi-Ungheni este un proiect strategic pentru independenţa reală a Republicii Moldova; el a început să prindă viaţă, iar până la sfârştul anului viitor sperăm mult să-l punem în funcţiune.
Republica Moldova ar vrea să devină parte a proiectelor de depozitare a gazului pe care România şi Federaţia Rusă le negociază în această perioadă?
I.R.: Este una din posibilităţi.
Aţi discutat cu partea română acest parteneriat în privinţa depozitelor?
I.R.: Sunt discuţii pe diverse niveluri.
Aţi spus mai devreme că partidul premierului a scăzut, dar a crescut partidul fostului preşedinte Ghimpu. Credeţi că acest balans are la bază şi noua filozofie a lui Vlad Filat, potrivit căreia moldovenii se simt la fel de bine la Moscova ca şi la Bruxelles?
I.R.: Sunt mai mulţi factori care influenţează creşterea sau descreşterea ponderii unui partid sau a altuia, dar acesta este un subiect care, categoric, mă depăşeşte: nu am fost şi nici nu sunt membru al vreunui partid.
Aceste declaraţii că moldovenii se simt la fel de bine la Moscova şi la Bruxelles sugerează o schimbare în politica externă a Chişinăului?
I.R.: Cetăţenii Republicii Moldova se simt bine pretutindeni: şi în Vest, dar şi în Est, inclusiv în SUA sau Australia. Vis-à-vis de întrebare, aş răspunde succint – depinde ce face premierul la Moscova! Dacă aduce argumente că preţul la gazele naturale ruseşti e unul prea mare şi încearcă să-l reducă, atunci nu ne rămâne decât să sprijinim această acţiune.
Planul lui Vladimir Putin pentru Uniunea Eurasia, în care invită toate statele foste sovietice, ar putea fi de folos Republicii Moldova?
I.R.: Zona comerţului liber din CSI a fost acceptată de Republica Moldova. Vorbim doar de comeţul liber, nu şi de o uniune vamală.
De ce nu ar fi interesată Republica Moldova şi de o uniune vamală cu statele CSI, care ar urma să formeze acea Uniune Eurasia despre care vorbea Putin?
I.R.: Nu putem accepta acest tip de uniune vamală deoarece pe agenda externă a Republicii Moldova nu există un asemenea deziderat.
Ce e în contradicţie?
I.R.: Regulile şi faptul că în acest proiect se prevede o politică fiscală şi vamală comună. Noi valorificăm, preponderent, spaţiul euroasiatic pe plan bilateral, decât în cadrul CSI.
În acest caz de ce mai aveţi nevoie de CSI, de vreme ce aceste relaţii sunt mai ales bilaterale?
I.R.: Întrebarea dvs. depăşeşte mandatul meu de la Bucureşti.
Ce fel de mandat i-a dat Chişinăul Germaniei pentru a negocia chestiunea transnistreană?
I.R.: N-aş zice că i-a dat un mandat anume, a fost mai degrabă o implicare firească a Germaniei în procesul de reglementare a chestiunii transnistrene, pentru că acest subiect a fost internaţionalizat şi nu mai este doar o preocupare locală sau regională. Atât timp cât discuţiile care se poartă între Germania şi Rusia privind Transnistria sunt complementare, concordă şi se înscriu procesului şi formatului 5+2, Republica Moldova sprijină asemenea discuţii. Orice decizie finală urmează a fi adoptată exclusiv în formatul 5+2, din care fac parte şi Germania, ca membră a UE şi OSCE, dar şi Federaţia Rusă.
În ultima vreme sunt destul de multe contacte între Berlin şi Moscova asupra acestui subiect. Înainte să aibă discuţii bilaterale, reprezentanţii Germaniei se consultă cu cei ai Republicii Moldova?
I.R.: Discuţii întotdeauna s-au purtat şi e un lucru absolut firesc atunci când avem în vedere soluţionarea unui conflict. Faptul că se relansează la Vilnius discuţiile oficiale în formatul 5+2 după ani de zile de stagnare este, la sigur, şi meritul Germaniei.
Deci nu există nici un fel de mandat pe care Chişinăul să i-l fi dat Germaniei?
I.R.: Orice implicare a Germaniei şi Rusiei conform formatului 5+2 are menirea de a impulsiona şi revigora procesul general, dar nu un mandat în sensul în care doar două state ar putea determina soarta Republicii Moldova.
N-ar fi prima dată, pentru că Basarabia a devenit Republica Moldova tot cu ajutorul celor două mari puteri, fireşte în alt context internaţional, acum mai bine de 60 de ani.
I.R.: Multe lucruri s-au schimbat de atunci, inclusiv comportamentul principalilor actori internaţionali. Noi considerăm Germania şi Federaţia Rusă parteneri fireşti ai Republicii Moldova.
La Ministerul de Externe german există un responsabil pentru Transnistria, credeţi că ar fi necesar şi în România un astfel de responsabil?
I.R.: Autorităţile române sunt cu adevărat preocupate de integritatea teritorială a Republicii Moldova, iar faptul că desemnăm o persoană, nu înseamnă că rezolvăm şi problema. România, prin activitatea ei în cadrul OSCE şi UE, a demonstrat că este parte integrantă a procesului de reglementare a situaţiei din Transnistria.
Federalizarea Republicii Moldova ar fi o soluţie pentru problema transnistreană?
I.R.: Legea adoptată în 2005 de Parlamentul Republicii Moldova este o platformă sigură pentru continuarea discuţiilor şi identificarea celei mai bune soluţii. Regiunea transnistreană este parte integrantă a Republicii Moldova şi trebuie respectată ca atare, indiferent de formula care se va adopta în cadrul legii deja menţionate.
Ar fi mai simplu sub o umbrelă federală?
I.R.: Depinde ce conţinut conferim acestui termen. Oferim o autonomie extinsă, în cadrul unui stat unic. Proiectele avansate anterior în care Transnistria ar fi avut drept de veto asupra unor legi, hotărâri etc. nu pot fi acceptate.
Nu demult reprezentanţi ai Transnistriei şi Republicii Moldova au fost în Germania pentru a se documenta în privinţa efectelor benefice aduse de un sistem federal. E un semn că actuala putere ar putea accepta o soluţie ruso-germană privind federalizarea?
I.R.: Suntem deschişi către o formulă în cadrul unei ţări unice, teritorial integre. Soluţia trebuie însă validată de Republica Moldova şi de actorii internaţionali din formatul 5+2 şi nu de o decizie doar bilaterală.
E posibil ca această formulă de federaţie să fi fost déjà discutată şi eventual conventiă între Germania şi Federaţia Rusă?
I.R.: Nu cunosc asemenea aspecte, dar este în vigoare Legea cu privire la statul special al regiunii transnistrene, votată în unanimitate de Parlamentul Republicii Moldova în 2005.
În 2009 Republica Moldova şi Ucraina au hotărât recunoaşterea bilaterală a minorităţilor lor. Există în Ucraina o minoritate moldovenească?
I.R.: E o chestiune normală când statele recunosc existenţa minorităţilor naţionale pe teritoriile lor şi se angajează să asigure protecţia drepturilor lor. E în spiritul Convenţiei-cadru a Consiliului Europei vis-à-vis de minorităţile naţionale.
Acest acord pleacă de la premisa că în Ucraina există o minoritate moldovenească?
I.R.: În partea de sud, în zona Ismail, Cetatea Albă, sunt cetăţeni care se autodefinesc moldoveni, în vreme ce în partea Cernăuţilor sunt cei care se consideră români. E o chestiune mai delicată şi pe alocuri destul de sensibilă atunci când vrem să obligăm pe cineva să se autodefinească altfel decât vrea chiar el.
În acest acord apare textual denumirea de minoritate moldovenească?
I.R.: Este prevăzută protecţia cetăţenilor care se află pe teritoriul ucrainean şi aparţin minorităţilor naţionale.
Minoritatea moldovenească apare în acest fel pentru prima dată într-un document internaţional.
I.R.: Este important să asigurăm aplicarea mecanismelor şi standardelor europene şi internaţionale ce vizează minorităţile naţionale, adică dreptul de a studia în limba maternă, şcoli, ediţii periodice, radio, TV, teatre, muzee naţionale etc.
Ce funcţionează şi ce nu funcţionează în Tratatul privind micul trafic de frontieră?
I.R.: Semnarea acestui acord a fost o necesitate firească, dar noi nu am reuşit încă să valorificăm din punct de vedere economic ceea ce oferă el. De pildă, să construim pe cele două părţi ale Prutului nişte pieţe agricole comune, la standarde europene, depăşind în acest fel „bişniţa” tradiţională, care a avut „farmecul” ei la o anume etapă.
Aţi discutat acest aspect cu partea română?
I.R.: Da, purtăm discutii ca să construim astfel de pieţe la Iaşi, la Galaţi, la Ungheni etc. Ar fi bine să oferim mai multe facilităţi agenţilor economici de pe ambele maluri ale Prutului iar atunci rezultatele nu se vor lăsa mult aşteptate.
Ce vinde cel mai mult Republica Moldova în România?
I.R.: Structura exporturilor moldoveneşti s-a modificat considerabil şi nu mai sunt pe primul loc produsele agricole. Fibre, conductoare, cabluri făcute de firma Mercedes de la Bălţi etc. se vând acum foarte bine în România şi în celelalte state UE.
Ce cumpără cel mai mult Republica Moldova din România?
I.R.: Petrol şi produse petroliere. Peste 51 la sută din importurile cu România reprezintă produse petroliere.
Care sunt proiectele comune prioritare pentru Chişinău?
I.R.: Cel al asistenţei multilaterale pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Iar în termeni mai practici: gazoductul Ungheni-Iaşi, care este un proiect strategic pentru noi, conectarea la reţeaua electrică românească, ceea ce pentru noi înseamnă conectarea la sistemul energetic al UE, un ecartament european.
Ce-ar pierde Republica Moldova dintr-o apropiere mai profundă de România?
I.R.: Ar avea doar de câştigat!
Credeţi că în viitor se va pune problema reunificării?
I.R.: Îmi vine foarte greu să vorbesc în numele generaţiilor viitoare şi nu ar fi corect să o privăm de acest drept legitim: avem acelaşi fundament istoric, cultural şi lingvistic. Sunt adeptul abordărilor în stil german – să trăim mai bine şi să punem în practică obiectivele şi proiectele comune curente, dar şi de perspectivă, inclusiv cele elucidate mai sus. În context, trebuie să recunosc că vorbesc limba română, iar părinţii mei, ambii, s-au născut români, de unde şi clarificarea de rigoare vis-à-vis de apartenenţa mea etnică.
2010 – Ambasador al Republicii Moldova la Bucureşti
2007-2010 – Manager pentru Afaceri Corporative, Legale şi Administrative, Compania „British – American Tobacco Moldova”
2006-2007 – Expert asociat, Central European University Consulting SRL; 2005 – 2006 Managerul Proiectului „Managementul Integrat al Frontierelor”;
1999-2003 – Şef adjunct, Şef al Oficiului teritorial Vukovar, Misiunea OSCE din Croaţia;
1992-1996 – Diplomat în Ministerul de Externe
1990-1992 – Studii post-universitare la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), Facultatea de Relaţii Internaţionale, Bucureşti, România
1989-1990 – Redactor-şef, Revista de istorie „Cugetul”;
1982-1988 – Redactor-şef al ziarului „Inginerul”;
1976-1981 – Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism;
1975 – 1976 – Uzina de Tractoare din Moldova.
