La aniversarea a 180 de ani de existenta a Colegiului National „Carol I” din Craiova, primarul Antonie Solomon le-a impartasit elevilor si cadrelor didactice cateva adanci concluzii de viata: „Eu nu prea ma omoram cu invatatul pentru ca nu prea imi placea cartea (…) Am luat si 7 la purtare. Dar asta e! Cu 7 conduci orasul, cu 10 la purtare culegi capsune in Spania. Lumea de azi e plina de prostie. Prostia vine din doua parti: de la tarla de oi sau de la prea multe carti citite. Asa ca aveti grija ce si cat cititi!”. Astea sunt sfaturile unui inalt personaj politic si public, ales al natiei, pentru tanara generatie! Sa nu uitam ca si Traian Basescu a fost pe-aproape, desi n-a atins asemenea cote ale grobianismului, atunci cand, intr-un cadru festiv similar, recunostea ca nu prea i-a placut scoala. Si iata ca a ajuns presedintele Romaniei!
Daca ne mai uitam si pe ecranele televizoarelor la tot soiul de trogloditi analfabeti promovati in prime time ca vedete nationale, la turma de proaste dezgolite, cu voci lucrate pe calculator si lansate ca mari cantarete, la tot felul de „VIP”-uri penale, dar pline de bani si fudule pe masura, la diversi politicieni agresivi si interesati doar de umflarea conturilor in timpul mandatului pentru ca, ce vreti?: „Acu' noi suntem la putere!”, intelegi dimensiunile apocaliptice ale degenerarii, ale pervertirii valorilor etern umane, ale lipsei totale de orizont cu care se confrunta tanara generatie din patria noastra.
Marele pedagog francez Jean Piaget remarca faptul ca transmiterea de cunostinte nu este principalul scop al invatamantului. Altele sunt obiectivele, a caror indeplinire le faciliteaza tinerilor o integrare normala si de succes in societate. Examinarile periodice il obisnuiesc pe elev cu simtul responsabilitatii, necesitatea respectarii orarului il invata cu respectarea programului de lucru de mai tarziu, relatiile cu profesorii, dirigintii etc. ii induc simtul ierarhiei sociale si profesionale s.a.m.d. Scoala, in concluzie, este extrem de importanta pentru a-i pregati pe adolescenti pentru trecerea din lumea povestilor si a puritatii in viata reala, cu greutatile si cu satisfactiile ei, dar si cu reguli si repere clare, cu o scara a valorilor bine stabilita. Asta intr-o societate normala. Intr-o societate bolnava ca a noastra scoala e ridiculizata, profesorii dispretuiti si marginalizati (la un moment dat ajunsesera si marii corupti ai Romaniei!), in timp ce „VIP”-urile de mucava si trogloditii sinistri sunt mediatizati in exces, etalandu-si purcoaiele de bani, sau amantele cu fite, pe care le-a mai avut un pluton de smecheri inaintea lor, sau colectiile de supermasini, fara sa-i intrebe cineva macar daca si-au platit impozitele legale. Ba, mai mult, in cadru festiv, varfuri ale autoritatii publice avertizeaza elevii ca prea multa invatatura ii prosteste si ca succesul in viata n-are nici o legatura cu cartea!
Asta nu-i tot. Insesi institutiile de invatamant sunt intr-o degringolada totala. Alaturi de scoli si universitati cu prestigiu functioneaza tot soiul de putregaiuri, ale caror diplome nu valoreaza cat o ceapa degerata, dar care, din diverse motive aberante, nu sunt sigilate iar patronii trimisi la parnaie. In plus, casta, selecta altadata, a profesorilor universitari a fost invadata de haite de plagiatori si semidocti, cu doctorate fabricate pe banda rulanta, care, mai nou, se vor si academicieni!
In acest context de cosmar are vreun rost sa vorbim despre viitorul tinerei generatii? Mai exista acest viitor din moment ce zilnic, pe toate canalele, vine obsedant doar un singur mesaj: Vrei bani? Vrei succes? Lasa cartea!?
