Am trăit s-o vedem şi pe-asta! Aşa spune românul atunci când i se întâmplă ceva nemaivăzut. Ceva cum rar vezi într-o viaţă de om. Este o vorbă plină de tâlc, pe care numai înţelepciunea populară o putea produce. Ea se potriveşte de minune situaţiei politice în care ne aflăm, una plină de paradoxuri şi răsturnări.
Iată-l pe Marian Munteanu, fostul lider al studenţilor din anii ’90, pregătindu-se să candideze la alegerile din această iarnă cu un discurs copiat parcă din „Pravda“. „România este… trebuie să fie un stat-tampon. Noi suntem, prin poziţionarea noastră naturală în această zonă şi din punct de vedere geopolitic […] trebuie să ţinem cont de existenţa acestor două mari forţe sau grupuri de forţe“, declara zilele trecute omul-simbol al Pieţei Universităţii, într-o emisiune televizată, moderată de respectabilul jurnalist şi analist militar Ion Petrescu. Ce vrea să zică dl Munteanu, reactivat recent în politică şi fondator al unui nou partid care se numeşte, culmea, „Alianţa Noastră România“?
Ne explică, foarte corect, Costin Andrieş de la portalul „În linie dreaptă“: “A deveni «stat-tampon“, adică un stat în suspensie între două mari blocuri de putere, presupune, în cazul României, în termeni practici, «neutralitatea» între NATO şi Rusia, iar pentru asta e nevoie de un singur lucru: România «trebuie» să iasă din NATO şi să redevină satelit al Rusiei, ca Republica Moldova şi Ucraina“.
Sigur, pentru cunoscători, opiniile pro-ruseşti abia rostite ale dlui Munteanu, care altminteri se dă foarte pro-european şi pro-atlantist, nu sunt o surpriză. Oricine i-a urmărit evoluţia trebuie să fi sesizat apartenenţa dumisale la zona ultranaţionalistă, o oază de gândire în care înfloresc personalităţi de toată mâna, de la sociologul Ilie Bădescu la actorul Dan Puric şi de la celebrul colonel Mircea Dogaru la autointitulatul lider ţărănist Aurelian Pavelescu.
Nu ştiu dacă toţi sunt, cu voie sau fără voie, agenţii de influenţă ai Kremlinului. Nu ştiu nici dacă ei cred sincer că România, stat membru NATO, poate avea în egală măsură relaţii cu Statele Unite, Uniunea Europeană, dar şi cu Rusia lui Putin.
Ce ştiu sigur este că „omuleţilor verzi“ din armata rusă le place să se joace de-a războiul pe la graniţele ţărişoarei noastre. Şi nu cred că s-ar da înapoi, la o adică, să ne facă o vizită neanunţată. Pentru că, vorba aia, au mai fost pe-aici! Ultima dată, cu câţiva ani înainte ca distinsul Marian Munteanu să se nască…
