Când domnul Dragnea ne spune că vreo o „Românie normală”, nu trebuie decât să te uiţi în Teleorman ca să înţelegi ce înseamnă pentru PSD aceste cuvinte. Sau în Vaslui. Sau în Olt. Sărăcie endemică. Presa îngenuncheată şi opoziţia cumpărată. Investitorii au fost alungaţi, aşa că locuri de muncă se mai găsesc doar la statul pesedizat. Cei care nu lucrează la stat, trăiesc din asistenţa socială şi muncesc la negru pe moşiile latifundiarilor locali.
Statisticile le ştiţi, nu le mai înşir eu şi, oricum, situaţia este mult mai tristă decât ne arată cifrele INS. Uitaţi-vă la judeţul Constanţa, cum a ratat complet toate oportunităţile oferite de port şi de turismul estival. Amintiţi-vă cum era Clujul sub Gheorghe Funar, care blocase orice investiţie străină, şi uitaţi-vă la acest oraş acum, în administraţia Boc. Am dat aceste exemple pentru că nu cred că există o vină istorică, o soartă implacabilă sau o tradiţie culturală care fac ca sudul României să nu poată ieşi din Evul Mediu ceauşist.
Daţi-mi voie să fac o scurtă digresiune. Zilele trecute am citit în Wall Street Journal povestea unui mic orăşel din Alabama – unul din cele mai sărace state din SUA. În anii 90, localitatea Auburn a pierdut 7.000 de locuri de muncă datorită competiţiei din China. Oraşul a creat însă alte 14.000 locuri de muncă după ce autorităţile au încurajat dezvoltarea unei universităţi, care a atras firme de cercetare care, la rândul lor, au adus investiţii majore. Universitatea a cooperat permanent cu antreprenorii din zonă şi a oferit calificări în domenii cerute de piaţa locală a muncii.
Eu nu am pretenţia că am descoperit soluţia ideală pentru ceea ce se întâmplă în Teleorman, dar sunt convins că vina pentru subdezvoltarea acestui judeţ aparţine politicii intenţionate duse de PSD şi de Liviu Dragnea. Iar azi, când guvernul său îmi propune o Românie normală, cred că am toate motivele să fiu îngrijorat pentru ţara mea.
Am să vă spun câteva cuvinte despre ceea ce înseamnă pentru mine o „Românie normală”:
Ion Iliescu şi toţi complicii săi la crimele contra umanităţii din decembrie 1989 şi iunie 1990 sunt arestaţi imediat şi judecaţi public.
PSD se desprinde de PCR, condamnă comunismul, îl dă pe Ion Iliescu afară din funcţia de preşedinte de onoare şi interzice foştilor nomenklaturişti şi securişti să mai deţină vreo funcţie în partid. Punctul opt al Proclamaţiei de la Timişoara este de actualitate, foştii securişti ocupă poziţii de vârf în stat şi-i blochează dezvoltarea. Nu este prea târziu să îl aplicăm!
Referendumul din 2009 este respectat, iar în Constituţie este introdusă prevederea referitoare la Parlamentul unicameral cu doar 300 de deputaţi.
Ca român care trăieşte în străinătate, doresc o reprezentare corectă în Parlament a milioanelor de români din Diaspora. Chiar şi în condiţiile unei legi mizerabile, au venit la urne 106.000 de cetăţeni, faţă de 377.000, în 14 noiembrie 2014. Legea votului prin corespondenţă trebuie simplificată şi extinsă.
Desigur, nu am iluzii de la noul regim, condus de un condamnat, Liviu Dragnea, şi de un cetăţean trimis în judecată pentru mărturie falsă, Călin Popescu Tăriceanu. PSD a dat deja semnale suficiente că nu urmăreşte decât să dea ţara pe mâna baronilor, să-i scoată din puşcării pe marii corupţi şi să blocheze DNA.
Poate că o să-mi spuneţi: să avem răbdare, să mai aşteptăm, să le dăm o şansă! Aş fi acceptat o astfel de abordare, dacă nu observam în ce bătaie de joc s-a transformat audierea miniştrilor din cabinetul Grindeanu.
Opoziţiei i s-a limitat dur dreptul de a-i chestiona, iar puţinele întrebări care au fost acceptate au rămas pur şi simplu fără răspuns. Chiar şi în aceste condiţii, majoritatea celor audiaţi s-au comportat penibil, nu ar fi trecut nici interviul de angajare al unei companii mici, aici, în Texas.
Speranţa mea este ca oamenii buni din opoziţie să se unească, să treacă peste vechi istorii conflictuale şi să reziste regimului condamnatului Dragnea.
Sunt, desigur, mulţi care acum susţin că i se opun, dar abia aşteaptă să li se facă o ofertă şi să se vândă.
Însă am văzut şi câteva semne încurajatoare: Eugen Tomac s-a luptat cu noul Guvern, la investitură, iar Raluca Turcan a ţinut un discurs bun, înainte de votul din plenul Parlamentului. Unul este la PMP, altul la PNL, dar eu sper ca ambii să înţeleagă că este nevoie de unire sau cel puţin de coordonare.
În faţa forţei brutale a PSD şi ALDE, pentru a opri teleormanizarea României, nu e nevoie, deocamdată, de cantitate, ci de câţiva oameni inteligenţi, oneşti şi netemători.
