Nimeni nu pare să-şi mai dorească în această perioadă fotoliul de premier, nici măcar Emil Boc, obligat de împrejurări să reziste în post până la noi ordine.
Ţară falimentară, incapabilă să formeze o majoritate serioasă în Parlament, cu guvern dilematic, fără program de viitor, cu datorii de peste 85 miliarde euro, cu un excedent de 500 de mii de bugetari, caută urgent premier curajos gata să taie în carne vie pentru a salva ce se mai poate salva.
România a scos la concurs postul de prim-ministru după ce Traian Băsescu a anunţat că ceasul actualului guvern s-ar putea să sune la începutul lunii septembrie. În anunţ se precizează implicit că eventualii pretendenţi trebuie să găsească soluţii pentru a plăti pensii, salarii şi utilităţi naţionale, în total circa un miliard de euro pe lună. Alte condiţii obligatorii pentru candidaţi ar fi loialitatea faţă de preşedinte, autoritatea în faţa baronilor principalului partid de guvernământ şi capacitatea de a racola cât mai mulţi parlamentari din rândul opoziţiei, pentru a-şi asigura stabilitatea la guvernare. De asemenea, cel care s-ar angaja în lupta cu falimentul României trebuie să fi studiat puţină tactică pentru a şti cum să se apere când este atacat în acelaşi timp pe două fronturi: din interior şi din afară, aşa cum i se întâmplă acum premierului Emil Boc, lovit nu doar de soartă sau de adversari, ci şi de propriii colegi de partid.
Deocamdată, nu prea sunt candidaţi pentru fotoliul de prim-ministru, în afara vanitoşilor de duzină şi a oportuniştilor de meserie. Schimbarea Guvernului a devenit însă o opţiune inevitabilă pentru Traian Băsescu, fiindcă el nu mai are în acest moment nici o poliţă de reasigurare: este ocolit de liderii cu autoritate ai PDL şi este abandonat de popor, pentru prima dată de când se află în fruntea României, după ce a susţinut cu vehemenţă tăierea pensiilor. Pentru a se reinventa, preşedintele are nevoie de un guvern nou, cu un premier mai ferm, care să nu fie nevoit să negocieze îndelung cu baronii partidului şi care să ştie cum să pună în aplicare reformele anticriză.
Emil Boc a fost gândit de la început ca un premier de rezervă, care să nu atârne de funcţie cum a făcut Călin Popescu Tăriceanu înaintea lui, ci să lase locul dacă i se cere. Traian Băsescu ştie că are nevoie de o schimbare, atât pentru scoaterea României din faliment, cât şi pentru redresarea propriului partid. Traian Băsescu ştie că are nevoie de oameni noi atât la guvernare, cât şi la partid, dar se teme să înceapă din nou un război pe mai multe flancuri. Traian Băsescu ştie, în acelaşi timp, că trebuie să se grăbească, fiindcă Emil Boc nu mai are autoritate în Guvern, fiindcă, înainte de a reduce salariile bugetarilor, nu a redus cheltuielile administraţiei şi fiindcă în partid a început lupta pentru putere.
Ceea ce-i lipseşte preşedintelui pentru a începe în forţă sesiunea politică de toamnă este un candidat solid pentru fotoliul de premier. Cei pe care i-ar vrea Traian Băsescu nu vor să se implice într-o ecuaţie politică atât de fragilă, iar cei care dau din coate nu răspund exigenţelor anunţului iniţial. Colaborarea cu opoziţia iese din calculele prezidenţiale, pentru că PNL şi PSD preferă să câştige electoral stând în opoziţie decât să se ofilească la guvernare de dragul interesului naţional. De aceea, dacă nu va fi găsit un candidat reformist şi dedicat pe care să se poată baza preşedintele, atunci Emil Boc va continua să penduleze între interesele liderilor autoritari din PDL şi programele anticriză, între interesele de grup ale baronilor şi interesele naţionale, între ceea ce i se cere de sus şi ceea ce i se impune de jos.
