Gata, e oficial, nu le mai pasă de noi. Sunt atât de disperați să-și păstreze funcțiile, privilegiile și banii, că acum chiar nu mai dau doi bani pe voturile noastre, pe opiniile noastre, nici măcar pe mult invocata putere a Facebook-ului nostru. Disprețul față de electorat și față de regulile statului de drept reprezintă singura lege pe care o mai respectă politicienii români. Bătrâni și tineri.
Credeam, în optimismul nostru aproape naiv de la finele anului trecut, că acțiuni precum cele care au avut loc în ultimele două săptămâni nu vor mai fi posibile. Dar ne-am înșelat. Jocul penibil de-a candidatura interpretat de PNL și Marian Munteanu, nerușinarea lui Liviu Dragnea de a nu pleca după o condamnare penală, tupeul de a reveni al lui Cristian Popescu Piedone după tragedia „Colectiv“ sunt fapte care te lasă fără grai chiar și după 26 de ani de sălbăticie politică, în care ar fi trebuit cumva să ne călim în fața atâtor ticăloșii.
Dar nici noi nu ne-am călit, nici ei nu se opresc. Nu mai departe de marți, Comisia juridică din Senat a aprobat un proiect de lege care reprezintă bomboana de pe coliva acestei triste campanii pre-electorale. Actul normativ oferă o portiță demnitarilor și aleșilor declarați incompatibili într-o funcție de a reveni pe alte funcții publice. Căci, se pare, doar mediul public le place, cel privat nu le priește și le face rău la ten.
Modificarea a fost gândită inițial de Cristiana Anghel, profesoara devenită senator printr-un accident electoral. Deși ajunsese până aproape de fazele finale prin Parlament, proiectul ei a fost amânat și după ce „România liberă“ a avertizat, pe 28 martie, în legătură cu „bomba“ care se pregătește în Senat. Dar probabil că presiunea și interesul politicienilor aflați în incompatibilitate au fost mai mari decât presiunea opiniei publice. O inițiativă aproape identică a unor parlamentari PSD, UNPR și UDMR, adoptată deja de Camera Deputaților anul trecut, a primit ieri aviz pozitiv și la Senat.
De ce este acest proiect de lege o „bombă“? În actuala legislație, amendată de Curtea Constituțională, dacă un politician declarat incompatibil a ocupat funcția de primar, viceprimar sau consilier local, nu mai poate ocupa nici o funcție publică pe o perioadă de trei ani de la încetarea mandatului. Inițial, și aici exista o portiță, care a și fost folosită de Mircea Diaconu, cel care a fost găsit incompatibil ca director de teatru, dar a putut candida ca europarlamentar. Legea ANI din 2010 prevedea, vag, că un incompatibil nu mai poate reveni pe „aceeași funcție“, fără a da alte detalii. Curtea Constituțională a lămurit speța și i-a enervat pe cei pe care noi îi alegem o dată la patru ani. „Atribuirea pentru sintagma «aceeași funcție» a înțelesului unic de funcția care a generat starea de incompatibilitate sau conflict de interese este de natură să lipsească de eficacitate norma juridică.“ Judecătorii au condamnat tocmai ceea ce încearcă să facă acum parlamentarii, respectiv să pună „la îndemâna categoriilor de persoane vizate de Legea nr. 176/2010 un procedeu extrem de simplu de eludare a legii și a aplicabilității sancțiunilor instituite de aceasta, aspect de neconceput într-un stat de drept“, se arată într-o decizie a judecătorilor constituționali.
Acum, parlamentarii români vor să revină la portiță, ba vor chiar să o deschidă și mai larg, pentru a nu exista riscul să mai fie contestată. Dacă noile prevederi intră în vigoare, și sunt șanse foarte mari să intre, un primar declarat incompatibil va putea să candideze pentru Consiliul Județean sau pentru Parlament. Practic, aleșii locali și demnitarii au găsit o cale prin care să nu respecte din nou regulile, deși au fost scoși pe tușă tocmai pentru că nu au respectat o regulă a statului român.
Pentru că ce treabă au politicienii noștri cu statul de drept, când cel mai important partid din România e condus de un condamnat penal, când al doilea cel mai important partid din România ne propune pentru funcția de primar al Capitalei fie un personaj prins de DNA încă dinainte de a se înscrie în cursa electorală, fie un naționalist cu simpatii legionare, fie o copie palidă a unei ștersături? Răspunsul e, după cum spuneam, oficial: nici una.
