S-au înmulțit zilele acestea vocile care se întreabă cu satisfacție nedisimulată ce s-a ales de „statul de drept mult trâmbițat de regimul Traian Băsescu“ când, iată, însăși protejata președintelui, Elena Udrea, se află în centrul unui uriaș scandal de corupție și scoate la lumină rolul pe care îl joacă serviciile secrete în politica românească. Dacă totul este controlat de servicii, atunci statul de drept este o glumă, iar concluzia ar fi că, într-o țară în care regulile sunt manipulate cinic până la irelevanță, totul este posibil. Ceea ce vine mânușă Sistemului corupției generalizate.
Cu vreo doi ani în urmă scriam că Elena Udrea s-a implicat masiv în scoaterea lui Daniel Morar din sistemul de justiție în acord cu Victor Ponta și am sugerat că numirea Alinei Bica la șefia DIICOT este rezultatul unei înțelegeri între cei doi. Elena Udrea ne-a trimis atunci un drept la replică vitriolant în care afirma că nu este nici ministru al Justiției, nici membru CSM, nici președintele României ca să joace vreun rol în numirea procurorilor și amenința cu instanța „orice instituţie mass-media care ar putea prelua teoriile abracadabrante apărute în articolul menţionat“. Acum, Elena Udrea pretinde că s-a implicat în negocierile privind numirile de procurori și chiar că a avut un rol determinant în numirea Laurei Codruța Kövesi în fruntea DNA.
Întrebarea firească este, așadar ,când minte Elena Udrea, iar răspunsul cel mai plauzibil este că tot timpul. De vreo câteva zile, comentatori și analiști respectați subliniază pe bună dreptate că moștenirea politică a lui Traian Băsescu este subminată iremediabil de susținerea pe care pare să i-o fi acordat necondiționat Elenei Udrea. Unii, care se cred mult mai importanți decât sunt cu adevărat, l-au scos deja din cartea de istorie, de parcă istoria ar fi jucăria lor, unde pot introduce și scoate pe cine vor. Mai interesant este că însăși Elena Udrea contribuie cu entuziasm la subminarea acestei moșteniri prin acuzațiile pe care le aruncă înspre SRI, DNA, Florian Coldea, Laura Codruța Kövesi, Klaus Iohannis și familia Turcan. E relevant că n-a scos încă nici o „dezvăluire“ despre Victor Ponta și mafia PSD, dar acesta este un alt subiect. Din fericire, locurile în istorie nu le alocă un comentator sau altul.
Ceea ce susține Elena Udrea este, în esență, că întreaga poveste cu „așa-zisa“ anticorupție este o mare păcăleală națională, o fraudă de proporții, și că, de fapt, totul se reduce la jocuri de putere în care un general SRI se comportă ca un securist ordinar care controlează pe toată lumea, inclusiv, sau mai ales, pe șefa DNA. În consecință, toate visele lui Voiculescu par să se fi împlinit: DNA pare că face poliție politică, Justiția pare să fi fost un instrument de luptă politică utilizat în mod cinic de Traian Băsescu pentru a-și zdrobi adversarii politici și totul în România este controlat de Securitate și urmașii ei. Uniunea Europeană și Mecanismul de Cooperare și Verificare sunt frecție, americanii și obsesia lor anticorupție nu contează, iar „așa-zisul stat de drept al lui Băsescu“ nu există cu adevărat, ci este doar o butaforie.
Trebuie că e Crăciunul, Anul Nou și Paștele pentru toți corupții și extremiștii României, care susțin că democrația este o farsă, iar domnia legii, un moft. Or, dacă ar fi așa, atunci totul ar fi permis, libertatea de a fura Statul ar fi reinstituită și totul s-ar întoarce la „normalitatea“ din vremurile lui Iliescu și Năstase, când elita politică și de business nu avea a se teme de nimic și lucra în totală impunitate și cu ajutorul securiștilor la propria bunăstare. Comunismul ar părea – așa cum pare pentru prea mulți români – o oază de societate dreaptă. Dacă oricum legea nu contează și totul ține de exercitarea puterii și manipulare, de ce nu ne-am asuma această realitate murdară și nu am instaura un regim care ține seama mai bine de „adevăratele“ realități. Ar fi un regim „liber“ de constrângerile iritante care vin neobosit de la Bruxelles și Washington, „liber“ de ideea de stat de drept, „liber“ de justiție. Un regim foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă în Rusia, unde Vladimir Putin a creat un Sistem al corupției pe verticală foarte bine controlat și la care mulți aspiră în secret sau fățiș la București.
Dar dacă e invers? Dacă DNA zdrobește baza de corupție solidă a statului român și forțează o reformă a acestuia cum nu s-a petrecut vreodată? Dacă asistăm la agonia Sistemului și la ultimele zbateri ale regimului corupției generalizate? Sigur că vor exista unii care să se îngrijoreze că în felul ăsta nimic nu mai merge și instituțiile statului sunt paralizate de frică. În ceea ce ne privește, cu cât destructurarea Sistemului, este mai profundă cu atât mai bine. Scriam, săptămâna trecută, că Elena Udrea și Victor Ponta fac parte dintr-o specie politică ce trebuie eradicată pentru a scoate România din smârcurile corupției generalizate și abuzului de putere. Și dacă asta o fi moștenirea politică a lui Traian Băsescu, compromiterea totală și definitivă a celor mai apropiați colaboratori așa să fie. Dacă servește țării, Elena Udrea merită sacrificată.
