Prim-ministrul Victor Ponta nu pare să o dorească, cel puţin deocamdată, şi nici bună parte a PSD, dar, pe de altă parte, mai există PNL, care nu are alt obiectiv politic, Dan Voiculescu, a cărui funie se apropie tot mai mult de proverbialul par şi Liviu Dragnea, care se simte tot mai stingher să opereze într-un ”sistem” controlat de DNA şi ANI. Pe de altă parte, Ponta s-ar putea să nu aibă alternativă. Undeva, tot acest joc se va rupe şi sunt mulţi înclinaţi să îl rupă cu a treia suspendare.
Senatorul PSD, Toni Greblă, a declarat la RFI, referitor la o a treia suspendare, cerută cu câteva zile în urmă de vicepreşedintele PNL, Sorin Frunzăverde, că ”poţi să te gândeşti şi la o asemenea variantă, însă trebuie să pui în balanţă şi celelalte aspecte, care în esenţă ţin de două lucruri: cum va fi percepută în străinătate o astfel de acţiune şi dacă e util acum, la sfârşit de mandat, să provoci o nouă tentativă de suspendare a preşedintelui, pentru că oricum, mandatul preşedintelui este spre final şi ca să-l scurtezi cu câteva luni de zile ar părea o acţiune care este inutilă”. Domnul Toni Greblă joacă de mai multă vreme rolul de ”voce a raţiunii” în PSD. Problema, însă, atunci când eşti vocea raţiunii, este că nu te ascultă nimeni.
Mai întâi că nimeni nu este obligat să reacţioneze la ce spune Frunzăverde. Omul este important la Reşiţa, este important în PNL, dar nu este suficient de important pentru PSD încât să vorbeşti despre propunerile sale. Nu la RFI, în orice caz. Ceea ce sugerează că există oameni în PSD care se gândesc serios la o a treia suspendare şi că mesajul lui Toni Greblă le-a fost destinat lor, nu a fost o reacţie la afirmaţiile lui Frunzăverde.
Ceea ce capătă mult mai mult sens. Preşedinţia este, din motive care mai de care mai interesante, setată în stare de război cu prim-ministrul Victor Ponta. Nu avem ştiinţă de vreo situaţie în care CSAT să fi desecretizat documentele vreunei şedinţe, cu atât mai mult ale unei şedinţe despre privatizări şi cu atât mai mult despre privatizarea CFR Marfă. Nu ale unei şedinţe despre avioanele ruseşti care ”forţează zilnic” spaţiul aerian al României – declaraţie suficientă, chiar dacă adevărată, pentru ca domnul ministru Duşa să demisioneze -, ci despre CFR Marfă. De unde rezultă că miza întregii poveşti este foarte mare, că prim-ministrul a făcut cel puţin un pas greşit şi că preşedintele este în ofensivă. Dar dacă Traian Băsescu a pornit la atac, atunci cum îl contracarezi? Preşedintele a plusat el însuşi în interviul oferit României Libere vorbind despre ”scheletele din dulapul” lui Ponta în legătură cu Omar Hayssam şi despre tentaţia suspendării care ar fi foarte manifestă la PSD şi aproape că i-a provocat să o facă. Dumnezeu ştie că există mulţi care nu şi-ar dori altceva. Dan Voiculesu e strâns cu dosarele de şantaj, Crin Antonescu nu ştie altceva iar Liviu Dragnea începe să se simtă inconfortabil în legătură cu dosarul referendumulu şi cu presiunile din teritoriu legate de incompatiblităţi. Imaginaţi-vă cum e să te pregăteşti să devii preşedintele celui mai important partid din România, fostul Partid Comunist, şi să ajungi, în schimb la închisoare!
Întrebarea esenţială este! ”Ce va face Ponta?” Băsescu a adunat până acum suficiente date despre hoţiile PSD şi a declanşat atacul la peiferie, nu în inima sistemului care ţine actuala guvernare. Ponta ştie acest lucru şi, deocamdată nu a recţionat decât prin declaraţii ironice. Dar ştie foarte bine că ceea ce este mai rău abia urmează. Şi se pregăteşte. Băsescu a făcut o dată greşeala să îl trateze pe Ponta drept ”pisicuţ”, numai că să descopere că liderul PSD este la fel de lipsit de scrupule şi de nemilos ca şi el şi că este un adversar de care trebuie ţinut seama. Ideea este că acest război nu se poate încheia decât cu victoria unuia sau a celuilalt. E un joc de sumă zero în care unul câştigă totul iar celălalt este anihilat din punct de vedere politic. Băsescu are de partea sa legea şi o experienţă mult mai vastă dar Ponta are de partea lui voturile. Şi pentru că are voturile, tentaţia suspendării este mare.
Şi aici intervine ”vocea raţiunii”, Toni Greblă, care avertizează la un post de radio franţuzesc că, pe de o parte, o a treia suspendare i-ar pune lui Ponta Occidentul în cap. După ce s-a întâmplat acum un an, Ponta s-a străduit din răsputeri să îşi recâştige credibilitatea pierdută, şi atunci când spunem ”s-a străduit”, vorbim despre un lobby extrem de consistent în Statele Unite şi Europa. Pe de altă parte, într-devăr, mai este puţin până la alegerile prezidenţiale de anul viitor, deci aparent, n-ar avea nicin rost să porneşti un nou război cu Traian Băsescu.
Nu ar avea niciun rost dacă eşti PSD, care va supravieţui şi va prospera, dar nu şi dacă eşti Victor Ponta, al cărui destin politic depinde de această singură bătălie cu Traian Băsescu. Dacă pierde, e terminat, dar dacă va câştiga, va deveni principalul om politic al României pentru o vreme. De aceea, având la dispoziţie voturile, este tentat de o nouă suspendare. Interesant este că reacţia lui Băsescu este una care n-a funcţionat pentru actualul secretar de stat, John Kerry, în campania din 2004, dar ar putea funcţiona foarte bine pentru el. În esenţă, Băsescu îl provoacă pe Ponta ”to bring it on”, să pună pe masă tot ce are.
