In PNL vorbeste numai cine are voie. Membrii partidului trebuie sa stea in banci cu mainile la spate si sa nu comunice intre ei nici macar in timpul recreatiilor. Daca au ceva de spus, trebuie sa ridice doua degete in sus si sa ceara permisiunea de a-si face cunoscuta opinia. Adio democratie! Cine nu primeste aprobare trebuie sa amuteasca. In caz contrar, recalcitrantul este direct dat afara din clasa pentru ca supraveghetorul nu suporta sa fie contrazis.
Theodor Stolojan si Valeriu Stoica au fost propusi pentru excludere fiindca au indraznit sa gandeasca diferit si sa spuna lucrurilor pe nume. Asta desigur ca deranjeaza pe oricine are tendinte ce pot fi diagnosticate usor. Actuala conducere a PNL nu agreeaza cuvintele celor doi. Nici nu mai conteaza ca popularitatea lui Stolojan si Stoica intrece cu mult procentul total al celorlalti! Interesant este ca, desi toata lumea stie ca premierul Tariceanu este cel care n-a mai suportat contrazicerile, percepandu-le mai degraba ca pe o incercare a celor doi fosti presedinti ai PNL de a-i da tocmai lui lectii despre cum se conduce un partid, cei doi au fost exclusi fara ca actualul lider al liberalilor sa se exprime public in vreun fel. Ca si cum n-ar avea nici o legatura cu faptul ca din partidul sau sunt eliminate, rand pe rand, figuri importante. Tariceanu pare mai degraba cel care in mare taina l-a tocmit „asasin” pe Ludovic Orban, sperand ca adevaratul nume al celui care a dat ordinul nici sa nu se afle vreodata.
Oricate critici intemeiate au lansat in public cei doi cand au vazut ca in interiorul partidului le sunt ignorate sfaturile si oricati sunt cei care, stiind ca Stolojan si Stoica spun adevarul, le-au dat dreptate (insa doar in sinea lor), exclusii lui Orban au oferit un pretext valabil. Ambii i-au luat apararea Monei Musca. Au facut-o, fireste, din prietenie pentru fosta lor camarada, fara sa-si dea seama ca gresesc. Pentru ca Mona Musca avea de rezolvat strict probleme personale: una de constiinta si alta generata de propriile-i minciuni in care s-a incurcat dupa ce s-a aflat despre „Dana”. Pronuntandu-se intr-o problema care nu-i privea in nici un fel, Stolojan si Stoica au devenit victimele trecutului Monei Musca, la fel ca si Ioan Ghise.
In vreme ce autorii excluderii isi freaca mainile de bucurie si planuiesc sa-i dea afara din partid pe toti cei care nu mai aveau voie nici sa respire fara permisiune de la centru, dar totusi au facut-o, marele sponsor liberal al pesedistilor n-are nici o problema. Filiala pe care a condus-o ii este aservita financiar. Partidul la fel. Pana si Radu Campeanu – cel care la inceputul anilor '90 a tras PNL, al carui lider era, afara din Parlament, iar zilele trecute se declara foarte satisfacut de sutul tras de organizatia Bucuresti in directia Stolojan-Stoica – il cocoloseste pe Dinu Patriciu! Cu a carui judecare si eventuala sanctionare nu se mai grabeste nimeni. Nu trebuie uitat faptul ca sub conducerea lui Campeanu PNL s-a divizat in aripi si aripioare, iar lui Stolojan si Stoica li se datoreaza mentinerea unitatii marelui partid liberal, dar si procentul castigat la alegerile trecute. N-am auzit insa pe vreunul din marea gasca a celor care le datoreaza functia actuala din Parlament ori Guvern sa spuna ceva impotriva imoralei si abuzivei masuri a excluderii.
De fapt, s-a facut voia lui Patriciu, prietenul premierului, cel care conduce din umbra Guvernul si partidul, manevrandu-i si pe vocali (unul dintre solisti fiind Ludovic Orban). Nu ar fi exclus ca la viitoarele alegeri, cand liberalii se vor astepta ca marele sponsor sa contribuie cu sume importante la campania PNL, Dinu Patriciu, consecvent, sa sponsorizeze la greu… partidul lui Mircea Geoana.
