La doi ani de la câștigarea surprinzătoare a prezidențialelor, Iohannis își poate asigura și al doilea mandat. Da, cu trei ani înainte să-l epuizeze pe primul. Dar nu succesul personal al politicianului de la Sibiu este în joc, miza e mult mai mare: demantelarea rețelelor politico-mafiote ale României.
Acum 24 de luni, pe 2 noiembrie 2014, Iohannis ieșea al doilea în primul tur de scrutin și își asigura prezența în turul decisiv. Aproape nimeni, însă, nu credea în victoria sasului. Două săptămâni mai târziu, înainte de miezul nopții, un Ponta livid își recunoștea înfrângerea.
La sediul PSD era stupefacție, în Piața Universității era sărbătoare. Dar speranțele enorme puse în sas s-au năruit în doar câteva luni; robotul transilvan părea scos din priză. Ponta, în schimb, era mai viu ca oricând: mai șmecheraș și mai mincinos ca niciodată, în ciuda dosarului de la DNA, secondat de un Gabriel Oprea care deja se visa Gaddhafi.
Abia la un an de la votul din 2014 Iohannis a dat din nou semne de funcționare. În urmă cu 12 luni, după demisia lui Ponta, președintele a scos din soft o soluție neașteptată de premier, pe Dacian Cioloș. Tot atunci, Iohannis mai făcea o mutare, aparent inofensivă, dar care s-a dovedit cu bătaie lungă: a chemat „strada“ la Cotroceni. După cum au relatat oengiștii, Iohannis le-a cerut să se implice în politică intrând în partide existente sau înființând partide noi.
Totul, în numele schimbării clasei politice românești.
M-am îndoit, atunci, că un astfel de demers ar putea avea succes. Și aveam două argumente: 1. un partid înființat de la zero nu ar fi avut nici o șansă să concureze cu succes în alegeri generale peste doar un an; 2. cooptarea unor oengiști în partide deja existente nu ar fi schimbat nimic în bine în politică, doar ar fi maculat imaginea societății civile.
Totuși, cumva, viața a bătut filmul: 1. partidul lui Nicușor Dan, deși nou, nu a fost clădit de la zero, ci pe structura Asociației „Salvați Bucureștiul“; bonus, la locale, în București, a umilit PNL, ba chiar a fost aproape să câștige primăria celui mai mare sector, prin Clotilde Armand; 2. înainte să intre în partide mai noi sau mai vechi, unii oengiști și-au făcut stagiul guvernamental pe lângă Cioloș (vezi cazul Ghinea) sau în instituții cu imagine excelentă (vezi cazul Ciucu, fost șef al Consiliului Național de Integritate al ANI, acum membru PNL și consilier general).
La susținere, Cioloș și-a populat Guvernul și cu alți oengiști: Cătălin Drulă (și el prezent la Cotroceni în noiembrie 2015) i-a devenit consilier premierului, Violeta Alexandru (Institutul pentru Politici Publice) este ministru pentru Consultare Publică, iar recent Adrian Moraru (tot IPP) a dat lovitura din postura de consilier al ministrului de Interne Dragoș Tudorache, căruia i-ar fi propus să instaleze camere de luat vederi în secțiile de vot la parlamentare. Nu trebuie omis nici salvatorul din rețeaua citostaticelor, Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății.
Faza următoare a planului vizează constituirea unei majorități parlamentare fără PSD și menținerea lui Cioloș la Guvern. Orice compromis însă, orice abatere de la plan, va duce la dezastru.