Dezvăluirea de astăzi a ziarului nostru – despre trecutul de turnător al dlui Mugurel Isărescu de la BNR – face parte dintr-o necesară operațiune de curățenie morală a societății în care trăim.
La 27 de ani după căderea regimului comunist, declarat în mod oficial un regim criminal, România este încă infestată de foști colaboratori sau agenți ai poliției politice. Deconspirarea lor, începută în urmă cu un deceniu de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, este departe de a se fi terminat. Motivul este simplu. Oamenii care ne conduc nu vor în ruptul capului să se afle tot adevărul.
Conform unei “note de prezentare” întocmite de Securitate în 1979, Mugur Isărescu făcea parte din “Grupul «NEGOIUL»“. Iar “Grupul Operativ Negoiul” era “legenda” — numele conspirativ — al Oficiului pentru Studierea Dezvoltării Economiei Mondiale (parte din Institutul de Economie Mondială), structură folosită pentru acoperirea misiunilor de spionaj.
Nu trebuie să fii jurnalist de investigații ca să te prinzi că dl Isărescu a avut relații strânse cu fosta Securitate. Câteva indicii solide apar chiar în CV-ul său. În cel complet, care nu poate fi citit pe pagina de internet a Băncii Naționale, dar care poate fi găsit, cu oarecari eforturi, în arhiva Parlamentului. Când l-am publicat, în urmă cu aproape doi ani, am descoperit câteva detalii care mi-au dat de gândit.
Vă aduceți aminte, probabil, de serialul “Fantomele Securității”, difuzat de B1 TV în vara lui 2015. Deși se baza pe dezvăluiri sau acuzații mai vechi, noutatea consta în inițiativa de a-i trece în revistă pe toți cei care au colaborat cu serviciile secrete ale regimului comunist și care continuă să conducă instituții publice în România de astăzi.
Guvernatorul nu lasă nimic la voia întâmplării: a primit o finanțare de 200.000 de euro de la UE prin intermediul soției unui subordonat al său. Aceasta conduce Agenția de Dezvoltare Regională Oltenia, instituție care refuză să comunice cum a alocat respectivele fonduri.
Primul pe listă, cu voia dvs., era chiar dl Isărescu. Două aspecte din biografia sa neromanțată mi s-au părut relevante în acest context. Primul este că, înainte de ‘89, actualul guvernator al BNR a lucrat vreme de 19 ani la Institutul de Economie Mondială. Totodată, el a predat la un centru de specializare al cadrelor Ministerului Afacerilor Externe. Ambele instituții se aflau pe atunci sub directa supraveghere a serviciilor secrete. N-o spun eu, ci doi foști șefi ai Securității, generalii Neagu Cosma și Ion Stănescu, într-o carte apărută în 2001. Cei doi susțin că Institutul de Economie Mondială, condus de savantul Costin Murgescu, care era secondat de generalul Gheorghe Marcu, fusese înființat de fapt în scopuri de spionaj. Astfel, între 60 și 80 de tineri cercetători români ar fi fost trimiși în misiuni externe sub acoperirea specializărilor sau a burselor în străinătate.
Surse din fosta Direcție de Informații Externe (DIE) a Securității susțin că Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, ar fi fost ofițer acoperit în cadrul Institutului de Economie Mondială (IEM), potrivit Press One. Jurnaliștii susțin că Isărescu ar fi fost recrutat ca ofițer în anul 1971, înainte de finalizarea studiilor de la Academia de Științe Economice, și în același an a fost angajat la IEM.
Al doilea element care ridică mari semne de întrebare îl reprezintă numeroasele deplasări ale dlui Isărescu dinainte de ’89. O epocă în care cei mai mulți cetățeni nu aveau dreptul la pașapoarte nici ca să meargă într-o țară socialistă, darămite în Occidentul hulit de propaganda oficială. Potrivit CV-ului citat, distinsul cercetător într-ale economiei mondiale n-avea însă nicio problemă să participe la un seminar de studii americane ținut la Salzburg, în Austria (de două ori chiar) sau la o conferință pe tema inflației organizată la New York, în SUA.
Personalități ale vieții politice și publice au evitat să ia poziție după ce „România liberă„ a dezvăluit faptul că guvernatorul Mugur Isărescu a colaborat cu Securitatea sub numele de cod „Manole”.
Evident, atunci când l-am acuzat că este o “fantomă a Securității”, m-am consultat și cu câțiva dintre ofițerii din cadrul CIE (Centrul de Informații Externe). Toți mi-au confirmat că actualul guvernator al BNR a fost, ca să îi citez exact, „omul nostru”. Mai mult, unul dintre ei s-a declarat dispus să vină martor la proces, în cazul în care dl Isărescu m-ar fi dat în judecată pentru calomnie. Așa cum mă amenința, voalat, unul dintre susțintorii săi din presă.
Când colo, n-am primit nicio citație, nici măcar un drept la replică, în care împricinatul să nege acuzația. Nimic. În schimb, am primit un editorial plin de fiere, intitulat “Securistule!”, în care Dan Tăpălagă de la Hotnews îi lua apărarea din oficiu dlui Isărescu. Și în care, deși nu mi se pronunța numele, mi se făcea un proces de intenție pentru “mizeria ventilată la TV”.
Acum 30 de ani, UM 0195 a Securității se baza pe Mugur Isărescu să obțină informații din mediul diplomatic de la București, iar sursa cu nume de cod „Manole“ nu dezamăgea, conform documentelor de la acea vreme.
Acum, întrucât am ajuns la faza pe documente, aștept două lucruri. Primul, ca dl Isărescu să-și dea în sfârșit demisia și să plece la pensia grasă pe care și-a asigurat-o. Al doilea, ca dl Tăpălagă să-și ceară scuze publice pentru atacul nedemn la adresa subsemnatului. Puțină demnitate nu strică niciodată.
„Manole“. „Sursa Manole“. Sub acest nume de cod s-a ascuns, înainte de 1989, actualul guvernator al Băncii Naționale a României. Se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe.
