Multi analisti au numit drept un „semiesec” amanarea de catre Bruxelles a anuntarii datei de intrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Raportul Comisiei este cu atat mai frustrant cu cat inclinarea balantei in favoarea noastra depinde de eforturile Bulgariei. Iar in comparatie cu Bucurestiul, care trebuie sa rezolve probleme mai mult tehnice, cum ar fi securitatea alimentara, sistemul de plati in agricultura si cel informatizat de colectare a taxelor, autoritatile de la Sofia trebuie sa scoata de sub controlul baronilor crimei zone mari ale economiei si sa aduca in fata justitiei autorii a peste 100 de asasinate in stil mafiot. Dincolo de aceste diferente dintre noi si vecinii de la sud, dincolo de faptul ca am facut progrese vizibile, conformandu-ne cerintelor UE, mai sunt multe schimbari de facut.
Desi Romania a inceput sa-si dezvolte o economie de piata, aceasta trebuie sa se deschida si mai mult catre investitii pentru a-si moderniza, in primul rand, infrastructura. Din pacate, succesul in abordarea acestei politici este incomparabil mai mic decat cel al campioanelor zonei, Ungaria, Cehia si Polonia. Iar „vina” apartine autoritatilor, care de prea multe ori au esuat in dialogul cu mediul de afaceri. Sa ne amintim doar de ultimele discutii privind introducerea taxei pe viciu. Toate argumentele oamenilor de afaceri din domeniu au fost tratate cu indiferenta. Ca atare, a fost nevoie in final de interventia Uniunii Europene, care a atras atentia Guvernului ca nu poate introduce impozite suplimentare cand vrea. Increderea marilor companii multinationale nu se castiga peste noapte, dar se poate pierde intr-o clipa.
Paradoxal, dar multe dintre aceste schimbari necesare vor veni dupa aderare. In primul rand, fondurile imense pe care le avem de cheltuit, aproximativ noua milioane de euro pe zi, vor ajuta substantial la modernizarea infrastructurii si la imbunatatirea scheletului economiei. In al doilea rand, o intreaga cultura vestica va incepe sa-si puna amprenta pe comportamentul asa-ziselor elite politice. Pornind de sus, noile ori vechile structuri care se autoservesc din banii publici vor putea fi, in cele din urma, anihilate. Iar din acel moment oamenii de afaceri vor putea sa inceapa sa spuna ca exista un tratament egal si obiectiv pentru toti. Intrarea in Uniunea Europeana poate determina acest lucru, pentru ca singuri nu reusim. Am dovedit-o. Doar zecile de atentionari venite pe filiera Bruxelles ne-au constrans sa incepem lupta cu marii corupti, lupta care nu s-a incheiat, este adevarat, nici astazi.
Omul de rand, contribuabilul onest, va putea intelege ca Uniunea Europeana reprezinta un avantaj pentru Romania doar prin prisma veniturilor. Autoritatile nu-i pot garanta in acest moment decat ca preturile la gaze, energie electrica sau termica vor cunoaste noi majorari. La toate acestea se adauga alinierea taxelor indirecte, care vor produce alte scumpiri pentru tigari, bauturi alcoolice, benzina si motorina. Aceasta este conditia intrarii pe o piata libera, dar unica, in care preturile la utilitatile publice si accizele trebuie sa fie pe acelasi palier. Egalizarea salariilor pe aceasta piata unica nu mai intra in responsabilitatea Comisiei Europene, ci in cea a firmelor, pentru mediul privat, si al fiecarui stat, pentru cel bugetar. Iar daca, ipotetic vorbind, acel stat nu reuseste sa imbunatateasca mediul in care actioneaza actorii din economie, o aliniere a veniturilor, fie ca vorbim de salariati, fie ca vorbim de pensionari sau someri, nu va avea loc prea curand. Oricum, vestile, cel putin pentru cei platiti de la buget, sunt destul de proaste pe termen lung. Pe fondul necesitatii de cofinantare a unor proiecte, statul nu va avea bani mai multi pentru salarii.
