Dmitri Medvedev şantajează lumea cu un nou Război Rece, pornind de la nemulţumirile faţă de scutul antirachetă care va fi plasat în România. În paralel, Moscova ar vrea să ne ademenească în clubul statelor care cumpără gaz ieftin, aşteptând în schimb concesii de diferite feluri.
Oferta ruşilor are loc în plină dispută privind amplasarea scutului american antirachetă în România pe locul unei foste baze militare sovietice. Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a ameninţat cu „măsuri de retorsiune” dacă Statele Unite continuă să-şi dezvolte proiectul de scut antirachetă în Europa de Est, în pofida protestelor Moscovei: „Ar putea fi vorba despre dezvoltarea potenţialului ofensiv al capacităţilor noastre nucleare”. Preşedintele Rusiei se află în campanie electorală, în concurenţă cu mentorul său, Vladimir Putin, dar declaraţiile sale belicoase depăşesc în intensitate şi duritate ceea ce se spune în asemenea împrejurări. Medvedev ameninţă lumea civilizată cu întoarcerea în timp: „Va fi un scenariu prost, care ne va face să revenim în epoca Războiului Rece”. Anul trecut, Rusia şi NATO au căzut de acord să coopereze în proiectul scutului antirachetă, numai că ruşii pun acum condiţii inacceptabile pentru occidentali, cum ar fi aceea de a avea acces la informaţiile strategice ale Alianţei o dată cu intrarea lor sub scut şi nu numai atât, ci şi posibilitatea de a apăsa pe butonul roşu. NATO nu are, deocamdată, suficientă încredere în bunele intenţii ale Moscovei, iar fluturarea pericolului nuclear de către preşedintele rus confirmă precauţiile vesticilor. Rusia rămâne o putere rudimentară, dar ambiţioasă şi, aşa cum scria acum aproape 200 de ani marchizul de Custine, care a călătorit prin Imperiul Ţarist, „Rusia vede în Europa o pradă ce îi va fi cedată, mai devreme sau mai târziu, prin vrajba dintre noi; ea aţâţă anarhia în ţările noastre, în speranţa de a profita de pe urma unei corupţii pe care o încurajează, fiindcă îi este prielnică intenţiilor pe care le are”.
Vrajba este întreţinută acum de Moscova prin resursele pe care le pune la dispoziţia prietenilor la preţuri preferenţiale, prin intermediul unor relaţii speciale, iar cei mai mari clienţi ai Gazprom sunt Germania şi Italia, care împreună consumă aproape jumătate din tot gazul rusesc importat în UE. Cu toate acestea, experţii în domeniu vorbesc deja despre o Cortină de Fier a gazului care împarte continentul în pieţele vestice mari, dar diversificate, şi cele estice mici şi dependente de Rusia. Gazprom, una dintre primele companii energetice din lume, cu un capital aproape dublu faţă de bugetul Rusiei, este un instrument al politicii Moscovei, care joacă pe două table de şah aceeaşi miză, fiindcă ecuaţia economică şi cea a extinderii sferelor de influenţă sunt coordonate. Rusia se apără de scutul american antirachetă din România, care o pune doar într-o dificultate simbolică, ameninţând cu „cel mai rău scenariu”, după cum spunea adjunctul ministrului Apărării de la Moscova.
În acelaşi timp însă, un consilier economic de la Ambasada Rusiei la Bucureşti transmite un mesaj paralel: România ar putea avea relaţii comerciale directe cu Gazprom dacă ar oferi ceva la schimb, pentru a putea importa gaze fără intermediari şi la preţuri mai mici, amintind şi că Distrigaz Sud, cumpărată acum şase ani de francezi, ar fi fost mai în siguranţă la ruşi, cu beneficii mult mai mari pentru români. Aceste clarificări au fost aruncate pe piaţă înainte de renegocierea acordurilor prin care România importă gaz din Rusia. În acest moment, românii plătesc pentru gazul rusesc cel mai mare preţ din UE şi, o dată cu scutul, preţul ar putea creşte dacă Bucureştiul nu oferă ceva la schimb. Ruşii sunt interesaţi de investiţii strategice şi ar vrea să cumpere pachetele de acţiuni care vor fi scoase la vânzare de Transgaz şi Romgaz pentru a pune piciorul aici simultan cu americanii: Rusia să devină parte importantă în economia autohtonă, iar SUA să fie principalul aliat militar. Această soluţie de tip finlandez este visul mai vechi al liderilor de la Kremlin.
