Dacă nu se referă la Sebastian Ghiță, apelul lui Tudose cu întoarcerea în țară e cea mai mare bătaie de joc la adresa românilor din străinătate de când nu-i lăsa Ponta să voteze, apoi voia să-i impoziteze de ciudă. “Aveți la ce veni acasă!“, zice Tudose. Haideți înapoi că ar mai fi nevoie de niște fraieri care să plătească dări la stat, că nu prea mai sunt bani de prăduit!
Veniți, oameni buni, acasă, pentru că aici sunt locuri de muncă gârlă și nici nu trebuie multă carte. Păi, n-ați văzut că Dragnea a făcut o secretară ministru? Iar alți tinichigii de drept și-au angajat neamurile pe bani grei plătiți de stat?
Haideți să fim patrioți acum și, cine știe, poate o să reușim să avem toți câte-o proprietate prin Brazilia. Dar, mai întâi, să-ncepem c-o porcărie.
Am cunoscuți stabiliți prin toate colțurile lumii. Mai toți plecați pe vremea când Iliescu preda țara asta unui grup de infractori la preț de fier vechi. Dar am și prieteni care-au plecat în ultimii ani.
Unii au fost curajoși, alții de-a dreptul disperați. După ani buni de muncă, au reușit să se pună pe picioare acolo unde au ajuns și acum n-au nicio grijă din punct de vedere material. Știu că încă le e dor de țara asta. Și poate că țara e un cuvânt prea mare. Le e dor de rudele și prietenii rămași aici, de amintirile trezite de-o simplă plimbare prin cartier sau pe lângă liceul în care-au învățat. Și eu i-aș vrea aici, dar ce-aș putea să le spun dacă mi-ar zice că se gândesc să lase totul baltă și să-l asculte pe Tudose?
Pentru copiii lor, acasă înseamnă deja țara care i-a adoptat. Vorbesc și gândesc în limba respectivă, au prieteni și propriile amintiri. Aș putea să le spun să-i aducă aici și să-i înmatriculeze într-un sistem școlar condus de-un analfabet precum Liviu Pop, urmașul Abramburicăi? Cum să-i fac așa ceva unui prieten de-o viață? Să-i zic să-și aducă aici copiii și să-i înscrie la un medic de familie cu speranța că vor avea noroc și nu vor ajunge vreodată într-unul din spitalele românești? Dar ar avea, în schimb, concerte peste concerte, susținute de toate primăriile pe zeci de milioane de euro. Cu firme de casă care știu cum să întoarcă banii. Care bani? Păi, ăia pe care i-ar plăti prietenii mei prin taxe și impozite ca să poată să vadă cum toți șobolanii politici își pun țoapele pe funcții de mii de euro la companii de stat.
Câțiva dintre cei plecați lucrează pentru guvernele țărilor în care trăiesc. Au ajuns acolo prin munca lor, n-au avut nevoie de nicio pilă. E drept, nici n-au făcut averi de sute de mii sau milioane de euro așa cum se întâmplă la noi cu neamurile politicienilor. În schimb, dorm liniștiți, nu sar de pe balcon de fiecare dată când trece vreo Salvare cu sirenele pornite.
Poate Tudose le-ar găsi vreun loc de muncă pe la fermele de porci ale lui Dragnea, deși nu cred că s-ar putea să rânești la noii baroni fără pile.
Însă eu nu pot să-mi mint cu nerușinare prietenii.
De fapt, cred că pot să le spun că-mi pare rău că n-am plecat odată cu ei. Iar semnalul dat de Tudose e unul singur: e groasă rău. PSD are nevoie de noi cotizanți pentru că situația financiară a țării le scapă din mână. Acum i-ar vrea înapoi pe cei pe care i-au gonit, dar numai pentru banii lor.
