Ultima luna de toamna e dura pentru leu si bursa. Pulsul pietei financiare s-a inviorat, ca sa zic asa, si semnaleaza caderi succesive ale monedei nationale, victima a ceea ce analistii pietei numesc sentimente negative.
Bursa a pierdut si ea, in noiembrie, castigurile dobandite incepand din vara acestui an, cand banii straini au invadat piata financiara.
E limpede ca severele miscari din piata valutara si din burse sunt datorate iesirilor banilor speculativi. Investitorii straini de portofoliu, speriati, initial, de avertismentul agentiei de rating Standard&Poor’s, zboara spre ceea ce considera a fi plasamente de calitate si pun banii in bonuri de trezorerie americana, unde se asteapta la castiguri mai bune (daca Ben Bernake urca dobanda).
Alti bani sunt plasati in aur sau se joaca pe petrol. In acest moment, cotatia petrolului este afectata aparent de nevoia de combustibil a celui mai mare consumator al lumii, Statele Unite, de tensiunile politice din Nigeria sau din alte tari exportatoare. De fapt, analistii suspecteaza ca o parte din alunecarea cotatiilor petrolului se datoreaza unor atacuri speculative ale investitorilor cu apetit pentru risc.
Turbulentele din pietele financiare, datorate crizei creditelor cu grad mare de risc din piata Statele Unite, problemele economiei romanesti, atractia plasamentelor sigure, explica intr-o mare masura problemele leului si ale pietei de capital.
Realitatea este ca Romania parcurge, cu diferente de viteza intr-un context, e drept, cam nefavorabil, traseul altor tari care au intrat in Uniunea Europeana.
Mai toate tarile vecine care s-au calificat in prima etapa a aderarii au trecut prin momente de euforie, insotite de intariri ale monedelor nationale, urmate de dusul rece al caderii, datorate, dupa caz, unui deficit fiscal prea mare sau altor dezechilibre.
Romania a fost tinuta pe loc de incapacitatea liderilor sai de a dezvolta economia si de coruptia care a devalizat-o. Cetatenii sai au fost, la randul lor, impinsi la limita saraciei, de aceeasi incompetenta incapatanata, dublata de indiferenta bizantina a autoritatilor. Latinitatea a dat insa romanilor sansa de a lucra fara prea mari probleme de comunicare in multe tari europene. De unde au trimis bani acasa. Banii lor acopera astazi dezechilibrul balantei de cont curent, pe care, paradoxal, tot banii lor il creeaza. Suntem aparent intr-un cerc vicios, dar probleme mari ale economiei raman notiuni abstracte pentru omul obisnuit.
Romania invata in aceste zile intelesul cuvantului risc. Pana acum ceva timp, o atitudine riscanta era considerata interesanta, parea aventuroasa, aducea bani. Era riscant sa faci contrabanda, dar miliardarii in lei vechi si-au facut averile cu sacosa si se pot lauda ca au avut apetit pentru risc. Era riscant sa nu platesti taxe, dar amanarea platilor fata de Fisc a devenit un sport national la un moment dat si putem admira si azi alti miliardari in vechea moneda ale caror datorii au fost pasuite, inca din vremea lui D.T. Remes.
Intr-un plan mai recent, e riscant sa contractezi un imprumut intr-o alta moneda decat aceea in care esti platit. Dar leul se intarea, euro se ieftinea, yenul si francul elvetian erau deja ieftini si riscul asumat era alungat cu un ranjet de superioritate. Risc? Aiurea!
Iata ca latul se strange, leul se va opri probabil din cadere, dar asta se va petrece la o valoare mai apropiata de cotatia economiei romanesti, care, vedem bine, e cam joasa. Pana atunci, vom asista la unele falimente personale.
Potrivit datelor bancii centrale, s-au dublat sumele restante aferente creditelor mai mari de 200.000 de lei. S-a dublat si numarul restantierilor la plata imprumuturilor de mari dimensiuni. Nivelul restantelor la plata creditelor a atins un plafon ingrijorator pentru banca centrala. Impreuna insa cu piata financiara, constatam ca riscul este un univers mai larg, pe care va trebui sa-l definim si sa-l intelegem.
