Guvernul Tariceau a aprobat in urma cu trei zile prima rectificare bugetara din acest an, dupa ce liderii coalitiei au cazut de acord asupra modului in care banii vor fi impartiti pe ministere. Cei mai multi vor fi directionati catre proiectele de investitii in infrastructura ale Ministerului Transporturilor. O suma semnificativa se va duce si la Ministerul Educatiei, 3.550 miliarde de lei vechi, insa ea reprezinta de zece ori mai putin decat promisiunea facuta de Executiv pentru tot anul 2006. Pe locul trei se afla Ministerul Mediului, banii primiti urmand sa fie folositi pentru lucrari in domeniul protectiei impotriva inundatiilor. Dupa cum se vede, rectificarea a urmarit in cea mai mare parte acoperirea cheltuielilor cu refacerea si modernizarea infrastructurii, zona in care Romania este extrem de deficitara. Efectul advers al acestei rectificari este cresterea deficitului bugetar de la 0,5 la 0,9% din PIB, un deficit pe care premierul Calin Popescu Tariceanu l-a caracterizat totusi drept rezonabil. De alta parere sunt insa expertii Bancii Mondiale, care deja au atras atentia ca nu este momentul ca autoritatile de la Bucuresti sa creasca deficitul bugetar, pentru ca inflatia va creste in acelasi ritm.
Poate multi se intreaba de ce se vorbeste atat de mult despre inflatie. Ne afecteaza in vreun fel viata cotidiana? Da, inflatia ne „arde” pe toti. Ea este de fapt un impozit pe care il plateste toata lumea. Si, ca orice impozit, cu cat este mai mare, cu atat este mai greu de suportat. In ciuda efortului bancii centrale de a mentine procesul de dezinflatie pe traiectoria anticipata, rata anuala a inflatiei continua sa se situeze in afara intervalului de variatie de plus/minus 1% din jurul tintei de 5%. Oricum, FMI a aratat deja ca inflatia medie va fi de 7,9% in acest an, infirmand prognozele oficiale care indicau o valoare de 7,2%. Din pacate, pentru a mentine acest indicator la cote cat mai reduse BNR nu are la dispozitie decat parghiile specifice, cele monetare. Painea si cutitul se afla in mainile Guvernului, care trebuie sa tina cont si de calendarul negociat cu Uniunea Europeana privind majorarea accizelor, adica scumpiri la energie electrica, gaze, combustibili, tigari. In plus, mai adauga si de la el vreo doua-trei taxe, cum ar fi cea pe viciu, astfel incat inflatia mai creste putin. La toate acestea o contributie majora o are si amplificarea consumului, bazata pe importuri, care alimenteaza din nou inflatia.
Pe de alta parte, Romania are nevoie de investitii majore in infrastructura si este inadmisibil ca Executivul sa nu le acorde atentia necesara, adica fonduri importante. Iata deci ecuatia complicata pe care tara noastra o are de rezolvat in conditiile in care trebuie sa respectam criteriile de aderare. Vom avea un deficit care depaseste 0,5%, o inflatie de 7,9% – peste media statelor sud-est europene, dar trebuie sa incepem si seria innoirilor. Romania nu poate intra in marea familie europeana noua la vedere si veche pe dedesubt, adica fara autostrazi, cu drumuri nationale pline de gropi, cu poduri care se rup sub noi sau cu o infrastructura educationala si medicala caracteristica lumii a treia.
Daca Guvernul reuseste sa impace toate aceste provocari, adica sa demonstreze ca poate pune la punct singur un plan de investitii si cheltuieli in asa fel incat sa evite niste dezechilibre si mai mari, adica o crestere in continuare a consumului si, implicit a inflatiei, atunci va fi integral meritul sau. Iar raspunsul nu sta numai in economie, ci mai degraba in capacitatea Aliantei de a lasa deoparte competitia politica in favoarea coerentei in aplicarea politicilor economice. Ramas fara supravegherea FMI, in caz de esec nu va putea da vina pe restrictiile acestuia.
