Categoric, am asistat zilele trecute la cea mai rusinoasa, cea mai jalnica zbatere a unui personaj asupra caruia CNSAS a pus verdict de colaborator al Securitatii ca politie politica. Pentru a deturna atentia de la aceasta sentinta, Dan Voiculescu a mobilizat forte impresionante. Totul a culminat cu aducerea la intruniri succesive, la Sinaia si Bucuresti, a liderilor de filiale, a parlamentarilor si ministrilor PC. Care au discutat trei zile, sperand sa tina o tara intreaga cu rasuflarea taiata, interesata sa afle daca PC iese sau nu iese de la guvernare. Si daca ar fi decis sa iasa, tot n-ar fi fost nici o problema. Ce mare paguba? Alegeri anticipate se pare ca oricum vor fi, caci spre ele se indreapta cu pasi repezi actuala coalitie de guvernare. Asa doar se mai prelungeste putin agonia…
Pana sa ajunga la decizia de ieri a Consiliului National („Nu am de gand sa stau acasa”), liderul PC si-a luat anumite precautii, in incercarea de a evita exact situatia la care a ajuns acum: deconspirarea agatarii de putere de catre un personaj controversat. Conservatorii au votat ca Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu sa devina presedinti la Camera Deputatilor si Senat pentru a avea moneda de santaj inca de la instalarea actualei puteri. Mesajul pentru Alianta PNL-PD era: daca nu ne convine ce faceti, avem unde ne retrage, ne intoarcem la PSD. Speranta pecistilor era, desigur, aceea ca la o adica pesedistii nu vor putea ignora mesajul de mare prietenie dat cu prilejul acelui vot extrem de important. Calculul a fost gresit, intre timp Nastase fiind debarcat, evolutia sa politica cunoscand un esec de rasunet. Liderul PC si-a burdusit imperiul cu fosti securisti si masoni de grad inalt, dar acum s-a dovedit ca acestia au putere limitata in politica. Asa ca nu l-au putut ajuta prea mult, in ciuda mobilizarii exemplare intru protejarea celui aflat in mare necaz. Inainte de a-si construi un partid, Dan Voiculescu si-a facut un trust media. Dar nici asa nu i-a reusit planul de aparare pentru ca oamenii nu mai cred orbeste in ceea ce vad la televizor. Acum conteaza „priza” personala a personajului politic la electorat, or, Voiculescu este departe de a avea asa ceva. Aparitiile sale repetate la posturile de televiziune ale familiei timp de un an intreg nu fac nici cat cinci minute in direct prestate, de pilda, de Gigi Becali. Si, colac peste pupaza, cand credea ca dosarele fostei Securitati sunt secrete, dupa ce-a solicitat sa fie verificat caci dorea sa devina vicepremier, a vazut ca de fapt dosarele nu sunt nici pe departe atat de ferite de ochii opiniei publice pe cat ar fi sperat. Nu i-au reusit nici infierarea CNSAS, nici diversiunea „Dominic”. Iar efectul aberantei acuzari a tuturor cetatenilor care au fost angajati la stat inainte de 1989 ca ar fi colaborat cu fosta Securitate – cand de fapt acestia au fost victimele aparatului represiv – a fost ca populatia s-a simtit batjocorita. Chiar daca se convenise ca nucleul coalitiei sa se refaca dupa o noua formula, PC-PNL, nici macar premierul n-a putut sa aduca in Guvern un personaj cu verdictul CNSAS pe caciula, asa ca Voiculescu a fost nevoit sa-si ia adio de la pozitia de vicepremier.
Pretentia PC de a impune conditii si de a da ultimatum coalitiei este dovada tupeului nemasurat. Cu un procent ori doua, cate are PC la modul real, sa se revendice, ba chiar cu convingere-n glas, ca fiind un partid puternic, sa doreasca sa-si aroge rol de formatiune-cheie, de echilibru, de ale carei decizii depinde o Romanie intreaga, este o exagerare extraordinara. Decizia Consiliului National al PC i-a facut pe liderii coalitiei sa declare ca regreta ca l-au adus pe Voiculescu la guvernare caci a ajuns sa se poarte ca si cum l-ar fi tarat cineva la putere! Si-au dat si ei seama ca, pana la urma, in ciuda precautiilor sale, Voiculescu pierde. Si se pierde…
