Arestările din portul Constanţa au confirmat dimensiunile monstruoase ale corupţiei care înconjoară principala poartă comercială a ţării şi au ridicat un colţ din vălul care acoperă vermina politică transpartinică ce parazitează corpul naţiunii. Din păcate, nimeni, nici măcar Băsescu, nu poate guverna numai cu Parchetul Anticorupţie şi SRI.
Cu numai vreo două-trei luni în urmă cei doi adjutanţi ai lui Voiculescu acuzau campania de arestări din vămi de politizare pentru că ar fi omis portul Constanţa. Aghiotanţii Antonescu şi Ponta demascau DNA că este aservită politic lui Băsescu pentru că nu s-ar fi atins de zona portului, pasămite teritoriul de vânătoare al fiarelor grupate în „clanul Băsescu”. Naraţiunea asta a funcţionat până luni, când aceleaşi două ordonanţe au schimbat linia. Arestările operate la Constanţa şi Bucureşti sunt ce-i drept tot o dovadă irefutabilă că DNA este aservită politic lui Băsescu dar din cu totul alt motiv şi anume pentru a preveni membrii clanului Blaga să treacă la USL astfel încât să se schimbe majoritatea şi să-l suspende pe Băsescu. Arestările din martie nu erau bune pentru că nu erau la Constanţa şi îl protejau pe Băsescu, iar arestările de la Constanţa nu sunt bune pentru că se fac din rândurile adversarilor (reali sau presupuşi) ai preşedintelui şi iar îl protejează pe Băsescu. Fiinţe heraclitice şi orwelliene, care trăiesc numai în prezent, aceşti trei slujbaşi obedienţi ai sistemului nu au nici o problemă dacă se contrazic de la o oră la alta sau de la o frază la alta atâta vreme cât concluziile sunt aceleaşi: DNA este braţul militar al lui Băsescu. Băsescu este ameninţarea supremă la adresa sistemului şi trebuie eliminat.
Faptul că la Constanţa, caracatiţa din port duce chiar la vârful PDL – ceea ce teoretic, ar trebui să fie carne pentru dinţii opoziţiei unite într-o sfântă indignare justiţiară – nu pare să valoreze prea mult în ochii lor. Mult mai gravă li se pare faptul că s-a făcut încă un pas spre destructurarea sistemului transpartinic prin care o mafie de partid este înlocuită cu alta. Declaraţiile lui Mironescu despre cum a încercat să devină directorul portului dar nu a fost agreat de Berceanu şi a fost răsplătit de partid cu funcţia de consolare de secretar general al Ministerului de Interne spune totul despre mecanismul de administrare al corupţiei pe care PDL l-a pus în funcţiune în acelaşi mod în care au făcut-o şi PNL şi PSD. Pesedizarea PDL asupra căreia s-a aplecat şi acest autor şi alţii şi-a găsit desăvârşirea în portul Constanţa. Pentru USL-aşi este mai puţin important dacă PDL-iştii plătesc sau nu politic ori penal pentru corupţia lor. Ceea ce contează cu adevărat este ca resorturile corupţiei ai căror administratori vremelnici au fost pedeliştii să rămână intacte spre exploatare viitoare.
Nici unul dintre liderii grei ai celor patru partide nu are niciun chef să susţină reforma în profunzime a societăţii astfel încât izvoarele de corupţie să fie secate. Cu atât mai puţin are baronimea locală de toate culorile – preşedinţi de consilii, primari, directorime – imensul aparat birocratic care căpuşează România şi o secătuieşte de vlagă. Ceea ce se numeşte aripa reformistă a PDL a fost până nu demult irelevantă iar funcţiile pe care le-au obţint la convenţie nu reprezintă nici pe departe o garanţie a victoriei împotriva Leviathanului.
Dacă vrei să faci reforme în România în sensul eliminării Statului – birocratic, inert şi corupt – din viaţa cetăţeanului şi a economiei pentru a lăsa loc iniţiativei, inovaţiei şi riscului individuale, nu ai cu cine. Nu există în acest moment în România nicio forţă politică semnificativă care să îşi asume un astfel de proiect minimalist: „Statul nu poate şi nu trebuie să asigure un nivel de trai ridicat, dar poate şi trebuie să asigure un mediu prietenos pentru cei care încearcă să obţină un astfel de nivel de trai fără să le facă concurenţă neloială prin mafiile de partid, poate şi trebuie să asigure o admnistraţie redusă şi controlată strict prin reguli care să favorizeze întotdeauna cetăţeanul în faţa statului şi poate şi trebuie să asigure egalitatea în faţa legii”.
Dacă preşedintele Băsescu ar avea un asemenea proiect, nu are cu cine să îl pună în practică. Operaţiunile DNA susţinute de SRI sunt tot atâtea pumnale în inima sistemului dar fiara refuză să moară câtă vreme nu este înlocuită de nimic. Numai dacă luăm în discuţie acest focar de corupţie care este MAI, slăbiciunea lui Igaş – care trebuie să demisioneze – în cazul lui Mironescu, frica de a desfiinţa doi ş’un sfert şi a-l reface din temelii, laşitatea parlamentarilor puterii în frunte cu Udrea de a concedia 9500 de oameni – deşi ar trebui dţi afară vreo 40.000 – şi este suficient pentru a vedea că PDL nu are nici curajul nici dorinţa de a reforma statul.
Băsescu este în criză de timp. Dacă are vreo soluţie, acum este timpul să o încerce. Dacă nu, atunci a pierdut.
