Scenariul legat de interimatul prelungit al lui Emil Boc este cunoscut in detaliu inca de la inceputul lunii octombrie. Cand a cazut echipa Croitoru n-am avut nici o tresarire. Era evident. Cand Liviu Negoita a anuntat ieri lista nonministrilor din cabinetul sau, am ridicat cu totii din umeri. Guvernul Negoita nu va trece votul de investitura, ba chiar nu va avea parte de el decat dupa alegeri. Este evident. Traian Basescu are dreptate cand constata ca legea fundamentala "stabileste echilibrul de putere intre doi alesi. Nici Parlamentul nu se poate urca pe presedinte, nici presedintele pe Parlament". Nimeni nu si-a imaginat insa ca un presedinte va declara vreodata ca a accepta regula majoritatii intr-o democratie echivaleaza "cu o abdicare in fata unor forte politice foarte puternice", ceea ce l-ar transforma pe seful statului intr-un "presedinte demn de dispret". Asa ca, prinsi in menghina acestei ecuatii politice imposibile, asteptam dezamagiti si socati sa se termine odata. Este evident.
Ce e mai putin evident este ca nu se va termina, abia o sa inceapa. Daca Traian Basescu pierde alegerile, conflictul constitutional dintre presedinte si Parlament se va stinge pentru moment. Ceea ce e un lucru bun, dar nu suficient. Daca Traian Basescu castiga alegerile, indarjirea il va duce la anticipate, dar in al doisprezecelea ceas, la preluarea ostila de parlamentari din celelalte partide. Care varianta ar fi de dorit?
Pe cine ati vrea sa vedeti la Interne? Pe Dan Nica, pe Gabriel Oprea sau pe Cristian David? Pe cine vedeti la Ministerul de Externe? Pe Adrian Cioroianu, Bogdan Aurescu sau pe Cristian Diaconescu? Pe cine ati vrea sa vedeti la Ministerul Educatiei? Pe Ecaterina Andronescu, pe Cristian Adomnitei sau pe Mircea Miclea? Pe cine ati vrea la Agricultura? Pe Ilie Sarbu, pe Decebal Traian Remes sau pe Dacian Ciolos? Pe cine ati vrea la Economie? Pe Adriean Videanu, pe Dan Ioan Popescu sau pe Varujan Vosganian?
Pe cine ati vrea la Ministerul Muncii, pe Marian Sarbu, pe Mihai seitan sau pe Mariana Campeanu? Nu-i asa ca in primul moment ati vrea sa nu va ganditi? si daca va ganditi, nu-i asa ca da cu rest? Nu-i asa ca, privind aceasta lista, oricat de apropiati ati fi de un partid sau altul, de un candidat sau altul, nu mai puteti face generalizari trimitand in focul Gheenei un partid sau altul, pe unul sau pe altul dintre candidatii la presedintie?
Nu-i asa ca multi ministri liberali au fost mai buni decat predecesorii si urmasii lor in ministere? Nu-i asa ca au existat situatii cand PSD a livrat statului roman adevarati profesionisti? (Multi ani s-a spus ca Bogdan Aurescu ar fi omul lui Adrian Nastase, iar Cristian Diaconescu a fost o binecuvantare pentru Ministerul de Externe dupa Adrian Cioroianu si Lazar Comanescu.) Nu-i asa ca nu puteti spune ca toti oamenii propusi sau sustinuti de Traian Basescu si PDL sunt incompetenti si lingusitori? Nu-i asa ca e o ecuatie din cale-afara de complicata?
Or, asa cum spunea un scriitor francez, aviator disparut deasupra marii la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand adevarurile devin complicate si absolut contradictorii, singura solutie este sa schimbi perspectiva. Recomandarea se regaseste intr-o forma practica in manualele de business care se ocupa de negociere: pozitii aparent ireconciliabile pot fi asamblate intr-o solutie a carei suma este chiar mai mare decat daca fiecare dintre cele doua parti ar obtine ce isi doreste. Cu alte cuvinte, daca se intoarce o situatie pe toate fetele, daca fiecare tabara isi analizeaza propria situatie si pe a celuilalt cu inteligenta si realism, daca nimeni nu face greseala de a-si dispretui si/sau subestima adversarul, atunci exista sansa unei solutii surprinzatoare din care lumea are de castigat mai mult decat isi imaginase fiecare in parte. Un astfel de scenariu inedit are nevoie insa de un ingredient rar in Romania: politetea.
In aparenta, decidentii politici din Romania nu sunt capabili de o astfel de performanta. Dar, oricat ar putea parea de neverosimil, pot fi facuti sa priceapa ca panta pe care se pravalesc lucrurile este inacceptabila. A pune logica in paranteza si a pretinde ca presedintele face bine atunci cand desemneaza un premier care n-are nici o sansa sa obtina votul de investitura nu este o solutie. A demoniza politicienii din tabara adversa, fie ei dintre cei mai controversati, cum sunt Viorel Hrebenciuc si Dan Voiculescu, in conditiile in care ei sunt alesi uninominal, nu poate duce decat intr-o fundatura. Imaginea in oglinda arata intalniri electorale organizate de cercetati penal in dosare de coruptie, aparitii in contexte exclusiv noncritice si autismul politic practicat de Traian Basescu in ultima perioada.
Dupa cum a declama pe scene electorale ca presedintele trebuie sa primeasca "un picior in fund", cum a facut Radu Mazare la mitingul electoral al PSD, e pur si simplu un atentat la decenta. A declara ca electoratul lui Traian Basescu este alcatuit din tigani, drogati si prostituate, asa cum a facut Ludovic Orban, este un motiv pentru a parasi, daca nu scena politica, atunci macar postul de vicepresedinte PNL. Limbajul trivial si loviturile sub centura, cum au fost cele doua pagini dedicate "fripturistilor lui Basescu" din ziarul Cotidianul, nu pot fi calea spre insanatosire. Ce rost are sa-ti jignesti alegatorii/cititorii cu presupunerea eronata ca vor aprecia vulgaritatea? Clientii, stimati tovarasi, trebuie respectati, altfel nu mai cumpara nimic. Daca nu sunteti capabili de politete autentica, exercitiu de inteligenta si noblete a inimii, va rugam sa va prefaceti. Uneori, forma genereaza fondul.
P.S. Rugamintea este valabila si pentru alegatori.
