În urmă cu zece zile semnalam în paginile României libere că de pe dosarul de plagiat al lui Victor Ponta mai lipsește o singură semnătură, aceea a ministrului Educației, care după schimbarea guvernului este Adrian Curaj. În timpul domniei lui Ponta ca premier, nici unul dintre subordonații săi care au condus Ministerul Educației – Liviu Pop, Ecaterina Andronescu, Remus Pricopie sau Sorin Cîmpeanu – nu au validat doarul de plagiat întocmit de Universitatea București, demers care l-ar fi deposedat pe Ponta de titlul academic dobândit în 2003.
Pentru că legea exact așa spune: doctorii, care sunt și demnitari, reprezintă cazuri speciale și nu pot fi deposedați de titlul de doctor decât cu acordul ministrului Educației. Și asta, oricât de evidente ar fi dovezile de fals academic, așa cum e cazul lui Ponta. Dacă ministrul Educației nu este de bună credință, poate ignora dovezile de plagiat fără să dea nimănui nici un fel de explicație.
Sesizând că soarta plagiatului lui Ponta stă, acum, în pixul unui ministru-om de știință, care s-a opus public încercărilor repetate (în special venite din partea Ecaterinei Andronescu, șefa Comisiei de Învățământ din Senat) de politizare a cercetării, mass-media, dar și oamenii politici precum Monica Macovei l-au somat pe Adrian Curaj să își pună semnătura pe dosarul de plagiat a lui Ponta și, în acest fel, fostul premier să rămână fără titlul academic atât de contestat.
Dacă ministrul Adrian Curaj ar da curs acestor cereri, ar face o mare prostie. Demersul lui ar putea fi etichetat drept politicianist și, în final, exploatat politic. Opoziția l-ar felicita, desigur, pe Adrian Curaj. Ministru ar puncta electoral, adunând simpatia opiniei publice sătulă de impostura academică a fostului premier. Dar, îi va da și lui Ponta posibilitatea de a spune că e vorba de o răzbunare politică folosind argumentul că, în timp ce patru foști miniștrii ai Educației nu l-au depsosedat de titlul de doctor, chestiunea a fost tranșată cu prioritate, acum când a pierdut puterea și marele său adverar politic, președintele Iohannis și-a impus guvernul.
Și atunci ce e de făcut? Simplu. Ministru Curaj să aibă puțină răbdare, să suporte presiunea opiniei publice, a mass-mediei și a societății civile și să îl deposedeze pe Ponta modificând legile care privesc Educației. Dându-le universităților instrumentele necesare și legale de a se întoarce, în mod direct, împotriva acelora care au primit titlul de doctor prin fals. Din Legea 206/2004, privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare trebuie să dispară prevederea potrivit căreia contestațiile sau sesizările legate de persoane cu funcţii de demnitate publică sunt analizate direct de un Consiliul Naţional de Etică (aflat în subordinea Ministerului Educației). Acest Consiliu, profund politizat, ai cărui membrii sunt numiți de către ministrul Educației, l-a absolvit de acuzațiile de plagiat nu doar pe Victor Ponta, dar și pe Gabriel Oprea. Acesta din urmă era, la acea dată, superiorul – pe line guvernamentală – a ministrului Educației.
În cazul doctoratelor, miniștrii, senatorii, deputații trebuie să se supună acelorași norme, iar pentru asta legea trebuie să fie modificată. Universitatea București, unde Ponta și-a obținut titlul de doctor, a confirmat plagiatul premierului dând dovadă de corectitudine. Pe de altă parte, atunci când a fost vorba de pedepsirea celor care au făcut posibil acest plagiat – conducătorul de doctorat, membrii comisiei – s-au scuzat spunând că legea nu le oferă instrumentele necesare. Un alt argument că legea trebuie schimbată. Domnul Curaj trebuie să ofere mediului academic posibilitatea de a-i pedepsi și pe cei care au făcut posibile apariția acestor plagiate, nu doar pe plagiatori.
Și tot chirurgical, cum îi place ministrului Curaj să spună, mai trebuie schimbată Legea Educației pentru a-i ține pe politicieni departe de tentanția cumulului de distincții universitare. Potrivit unui articol publicat tot în România liberă, același Gabriel Oprea, fost vicepremier, s-a dovedit a fi conducătorul de doctorat al unui număr important de magistrați, primari (Neculai Onțanu), foști miniștrii, șefi din SRI.
Este o încrengătură care frizează conflictul de interese. Iar dacă se ajunge la concluzia că acest conflict de interese nu poate fi incriminat printr-un text de lege, ar trebui ca demnitarului (deputat sau ministru cum a fost cazul lui Oprea) să i se suspende calitatea de conducător de doctorat. Chiar și numai sub motivația că funcția de demnitar, fără îndoială extrem de solicitantă și plină de responsabilități, nu îi permite urmărirea și analizarea unor teze de doctorat complicate și care se desfășoară pe parcursul mai multor ani.
Într-un sistem al educației în care acordarea titlurilor de doctor în rândul politicienilor se face fără respectarea normelor academice elementare nu se poate interveni chirugical așa cum vrea ministrul Curaj, ci vaccinându-i pe toți împotriva imposturii academice: universități, profesori, oameni politici. Un prim pas ar fi lansarea unei platforme care să asigure un acces neîngrădit, oricui, la toate tezele de doctorat publicate în România ultimilor ani.
