Statele NATO din apropierea Rusiei au primit în ultima perioadă asigurări din partea marilor puteri că vor fi protejate în caz de nevoie. Mai mult, Victoria Nuland, numărul 2 în diplomaţia de la Washington, s-a folosit de mesajul aniversar al celor 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord Atlantică pentru a invoca Articolul 5, potrivit căruia “părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multor ţări în Europa sau în America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor” şi “pentru a restaura şi a menine securitatea zonei Nord-Atlantice”, statele membre ale NATO vor lua toată măsurile necesare “inclusiv folosirea forţei armante”.
În urmă cu mai puţin de doi ani Hillary Clinton, pe atunci secretar de stat al SUA atrăgea atenţia asupra “resovietizării” Europei de Est, fără ca declaraţia ei să fi fost luată în serios de marile puteri europene, care s-au retras din Balcani şi Europa Centrală, lăsându-i calea liberă lui Vladmir Putin. Ucraina este doar prima victimă care confirmă spusele fostei şefe a diplomaţiei americane, dar lucrurile nu par să se oprească aici, după cum a avertizat preşedintele rus. În celebrul său discrus din 18 martie, Vladimir Putin le-a reaminti nemţilor că unificarea celor două Germanii, de Est şi de Vest, nu a fost susţinută de celelalte state europene şi că fără Rusia căderea zidului Berlinului ar fi fost amânată. Moscova “a sprijinit în mod neechivoc dorinţa germanilor pentru unitate naţională” a declarat Putin, explicând mai departe care este miza acestei amintiri: “sunt sigur că nu aţi uitat acest lucru şi mă aştept ca cetăţenii Germaniei să sprijine de asemenea aspiraţiile ruşilor, ale Rusiei istorice de a-şi restaura unitatea”. Vladmir Putin aşteaptă deci recunoştinţa Germaniei în această perioadă în care vrea să-şi refacă imperiul atât spre Est, cât şi spre Vest.
Vocea Rusiei precizează că există garanţii scrise care “împiedică extinderea zonei de influenţă occidentală la est de Polonia, pe coridorul sanitar al Rusiei, format din Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan”. Potrivit oficiosului puterii de la Moscova, Rusia a fost de acord cu unificarea Germaniei şi şi-a retras trupele din Germania de Est abia după ce secretarul de stat american James Baker a fost mandatat de preşedintele H.W. Bush “să semneze o garanţie” alături de Eduard Şevardnadze, ministurl rus de Externe şi Hans Fietrich Genscher, şeful diplomaţiei germane, prin care puterile vestice nu-şi vor extinde influenţa asupra fostelor republici sovietice, cu excepţia balticelor.
În acelaşi timp Rusia şi-a securizat “vecinătatea apropiată” prin enclave militarizate, care ţin captive statele care provin din URSS. Moscova nu are motive să se teamă că Ucraina, Georgia sau Republica Moldova vor fi vreodată primie în UE sau în NATO. Aceste ţări pot fi parteneri ai Occidentului, dar nu pot fi parte a Vestului câtă vreme au pe teritoriul lor trupe ruseşti bine echipate. România nu are cum ajuta Chişinăul să facă paşi decisivi spre UE în vreme ce avioanele militare ruseşti se joacă de-a războiul deasupra Transnistriei sau deasupra Crimeei la 200 de km de coasta românească. În schimb Traian Băsescu vorbeşte despre o eventuală “repoziţionare” a resurselor militare NATO din Uniunea Europeană, pe teritoriul României.
Pericolul pentru România vine în continuare dinspre Est, chiar dacă nu e vorba despre o ameninţare militară iminentă, ci doar despre menţinerea cu orice preţ a influenţei Moscovei asupra vecinătăţii sale apropiate. Lucrurile s-au schimbat însă profund pentru securitatea ţării după anexarea Crimeei şi nu e prea clar care va fi configuraţia viitoare. “Rusia a supravieţuit şi a prosperat datorită aptitudinilor sale de a-şi depăşi slăbiciunile prin excese” observa Georges Sokoloff, un specialist francez în probleme ruseşti. Ar putea cădea România pradă, exceselor Moscovei? Depinde în mare măsură de viitorul preşedinte, de înclinaţia liderilor români de a face sau nu concesii spre Est. România este graniţă a Occidentului, iar această certitudine nu se poate schimba uşor. Totuşi atunci când Estonia a fost victima unor grave tentative de destabilizare, pe străzile din Tallin, dar mai ales în spaţiul virtual, când toate instituţile statului eston au căzut sub atacul cibernetic al Rusiei, Occidentul nu a sărit să o protejeze.
