Si acum ce urmeaza? Ar trebui sa existe un raspuns la o astfel de intrebare in primul rand din partea PD, care nu a reusit sa darame Guvernul printr-o motiune de cenzura – sortita esecului chiar din faza de depunere. Democratii nu au insa cum sa mai reactioneze cata vreme nu le-a mai ramas nici o alternativa de atac in masura sa puna in pericol pozitia primului ministru. Nici presedintele nu se poate considera satisfacut de rezultatul demersului sau. Incercarile lui de a determina schimbarea Guvernului Tariceanu s-au dovedit neputincioase, discutiile de la Cotroceni demonstrand ca seful statului nu se mai poate baza in acest moment doar pe politicienii PD si ai PLD, ceea ce este foarte putin. Din acest motiv, Traian Basescu se vede pus in imposibilitatea de a-si duce planul pana la capat. Va astepta ca PSD sa intoarca cheia in broasca crizei politice eventual la toamna. Dupa modul cum s-au derulat consultarile si analizand rezultatul slab al motiunii de luni, constat ca presedintele i-a subestimat nepermis de mult pe social-democrati exact cand nu trebuia. Este curios cum seful statului a putut sa creada ca PSD va accepta sa fie de acord cu formarea unui nou guvern fara ca pesedistii sa devina vioara intai. Sau ca unii dintre parlamentarii partidului se vor razgandi in ultima clipa, acceptand sa voteze pentru motiune. Daca seful statului este convins de faptul ca, in numele unui asa-zis interes national, Mircea Geoana si colegii lui se vor da la o parte din calea aliatilor Cotroceniului, sprijinind neconditionat o initiativa cu iz de rafuiala, inseamna ca nu-si cunoaste foarte bine adversarii. Din acest motiv nu cred ca Basescu are de ce sa fie suparat pe PSD, care simte ca poate juca o carte mare chiar daca sta prost in sondaje, ci mai degraba pe neputinta lui de a gasi liantul potrivit pentru a determina o miscare politica capabila sa determine scoaterea clasei politice din criza. PSD nu avea motiv sa devina baiat de mingi. Detine asul in maneca in masura sa decida soarta Guvernului Tariceanu. Fara votul senatorilor si deputatilor pesedisti, schimbarea la care viseaza Basescu este aproape imposibila acum. PSD nu risca intrucat probabila insanatosire a partidului depinde de conservarea crizei. Cu cat se lungeste agonia, cu atat speranta de a reveni teoretic in prima linie creste. Mircea Geoana prefera sa-l apuce mai degraba toamna in opozitie decat sa-i dea acum castig de cauza lui Basescu. Pe de alta parte, nu forteaza caderea Guvernului – pentru a-l determina pe presedinte sa-si revizuiasca planul cu privire la desemnarea viitorului prim-ministru, acesta fiind chiar seful pesedistilor. Cu alte cuvinte, seful statului este lasat sa fiarba in suc propriu pana dupa vacanta parlamentara, urmand sa fie introdusa o motiune de cenzura in format suta la suta pesedist si in functie de Raportul de tara de la 27 iunie. Satul de liberali, Traian Basescu ar urma sa cedeze in fata PSD daca vrea sa scape de Tariceanu inainte de alegerile locale.
Un asemenea scenariu functioneaza prin mintea multora. Social-democratii nu sunt politicieni fraieri. Au scoala vietii, cum se spune. Ei vad ca Basescu este singur, ca se zbate ca pestele pe uscat chiar daca a iesit victorios la referendum. Nu-i jeneaza ca stau intre doua scaune, ca fac jocul PNL, lasand PD fara votanti. Cred cu tarie ca majoritatea lor parlamentara poate face minuni pe fondul faramitarii aliantelor si protocoalelor politice. Fapt pentru care nu exclud varianta unui sprijin de durata acordat liberalilor in conditiile in care premierul ar mai lasa din fudulia sa si ar face unele concesii. Daca ar accepta propunerile, Tariceanu ar ramane pe post, marind si mai mult deranjul in PD si PLD, care, mai nou, vor sa se logodeasca. Prin urmare, sunt sanse mari ca premierul liberal sa scape ca prin urechile acului. Cotroceniul are mainile legate, pedistii si peledistii nu au putere, iar pe celelalte partide din opozitie nu le intereseaza prea mult daca actualul Guvern va fi sau nu schimbat in acest an. Cum alegerile anticipate nu mai constituie o prioritate pentru nimeni, nu vad de ce PSD ar intra intr-o lupta atata vreme cat ramanerea in functie a lui Tariceanu este cel mai mare rau pe care poate sa-l faca un partid presedintelui. Daca un asemenea scop face parte din strategia liderilor pesedisti, atunci se poate spune ca pentru Traian Basescu si aliatii lui urmeaza o vara de foc.
