Povestea „traficanţilor de arme“ din Carpaţi, dezvăluită recent într-un reportaj de pe Sky News, continuă să agite spiritele în România. Deşi procurorii români se laudă că au descoperit deja „vinovaţii“, variantă preluată fără mari rezerve de presa de la Bucureşti, deşi politicienii de pe malurile Dâmboviţei se grăbesc să ceară anchetarea şi chiar arestarea jurnaliştilor britanici, aceiaşi politicieni, care altminteri strâmbă din nas la vederea cătuşelor, presimt că suntem încă departe de o concluzie.
Pe ce mă bazez?, mă va întreba, vigilent, cititorul din ţara lui Moromete. Pe 8 august, şeful Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), Daniel Horodniceanu, spunea aşa despre armele prezentate în filmuleţul televiziunii britanice Sky News: „La o primă vedere, iarăşi, repet, cu un ochi de nespecialist, nu par a fi arme de război. Par arme de vânătoare“.
Pe 11 august, în comunicatul oficial al instituţiei, se arată: „Inculpatul Pántics Attila-Csaba i-a cerut unei alte persoane să-i împrumute o armă marca UM SADU, cal. 7,62X39, armă cu destinația «colecție» pe care acesta o deţinea legal“.
Carevasăzică, nu era „o armă de vânătoare“, ci „una de colecţie“… În fapt, modelul filmat de jurnaliştii britanici şi invocat de procurorii români este un pistol-mitralieră de tip Kalaşnikov, fabricat sub licenţă la Uzina Mecanică Sadu din judeţul Gorj. Pentru cei care n-au făcut armata, trebuie să precizăm că arma respectivă a fost modificată pentru a trage „foc cu foc“ în loc de „foc automat“. Dar, potrivit specialiştilor, poate fi foarte uşor modificată la loc!
Până aici, ne-am lămurit. Mai departe, lucrurile intră însă într-o ceaţă groasă. Conform Legii 295 din 2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, la categoria arme interzise intră şi cele care „nu corespund normelor de omologare specifice destinaţiei şi categoriei din care fac parte“. Deci arma respectivă nu putea fi deţinută legal!
Revenind la domnul Daniel Horodniceanu, cu ochiul său de „nespecialist“, am o ultimă observaţie. Să afirmi ritos că în atentatele din Occident nu s-a folosit armament provenit din Estul Europei este cel puţin o dovadă de ignoranţă, dacă nu de rea-credinţă. Ştim cu toţii că teroriştii care au atacat Parisul aveau cel puţin o armă produsă în fosta Iugoslavie. Că astfel de arme se mai găsesc, pe ici, pe colo, şi prin ţărişoara noastră, rămâne de văzut.
Ar putea să ne explice procurorii, de exemplu, cum a ajuns în urmă cu câţiva ani un asasin plătit să tragă cu Kalaşnikovul prin Capitală. Un lucru care, evident, nu se putea întâmpla într-o Românie perfectă, ca aceea descrisă azi de DIICOT.
