Noile modificări la Legea Educației oferă o mită mai cu ștaif unor categorii diverse: elevi, părinți, dascăli, diverși funcționari locali. Ei nu mai primesc ouă, făină, găleți sau pungi, ci diplome de absolvent care nu au nici o valoare (nu vor afla asta decât la absolvire), bani pentru posturi universitare nemeritate, posturi sigure pentru rectori ori aleși locali.
Ordonanța de urgență ce modifică Legea Educației are două componente, ce converg spre un singur rezultat – țării cât mai mulți tineri slab pregătiți. E o axiomă în psihologia maselor potrivit căreia cu cât un grup are mai puține cunoștiințe cu atât este mai ușor de manipulat. Modificarea Legii Educației a reprezentat un ajutor dat universităților private care, înmulțindu-se ca ciupercile după ploaie și după scăderea promovabilității la bacalaureat, s-au confruntat cu o reducere a numărului de posibili studenți. Așa că, Legea educației modificată prevede ca numărul locurilor în facultăți să fie crescut cu 10% (deși această cifră este calculată pentru a asigura standardele minime de calitate în respectiva universitate) sau organizarea încă unei sesiune de bacalaureat pe ideea că poate în sită vor mai rămâne niște tineri numai buni să intre pe bază de dosar la admiterea din vară a facultăților.
Modificările aduse Legii educației au și un puternic caracter electoral. Mita “unge” de la elevi până la primari și rectori. Astfel, rectorii pot rămâne în această poziție pe viață fără să mai fie nevoiți să se pensioneze (cum prevedea Legea lui Funeriu). Într-un studiu, omul de știință Liviu Giosan arăta că din aproape 50 de rectori, un număr de 29 au publicat în întreaga lor activitate mai puțin de 5 articole ISI. O medie decentă ar fi de unul pe an. Altfel zis, conducătorii de universități sunt prost pregătiți științific, dar acum devin și imposibil de schimbat. Fericiți vor fi și primarul și șeful Consiliului Județean care s-au trezit membri în Consiliulul de Administrație al școlilor. În acest fel se dă liber la politizarea universităților.
Ministrul delegat pentru Învățământul Superior, Mihnea Costoiu, a încercat să explice de ce a decis să modifice Legea Educației, în urmă cu două săptămâni, și de ce printr-o Ordonanță de Urgență.
Costoiu a precizat că a oferit posibilitatea suplimentării locurile în facultăți (cu 10%), a introdus o a treia sesiune de bacalaureat (în februarie) și a dat posibilitatea ca cei care nu iau bacalaureatul să se pregătească totuși în universități deoarece procentul românilor cu studii superioare este printre cele mai mici din Europa. Și atunci, normal în viziunea guvernului Ponta, în anii ce vor veni facultățile din România vor duduii și vor scoate absolvenți pe bandă rulantă pentru a egala și, de ce nu, a depăși Occidentul la numărul de absolveți de facultăți. Doar că absolvenții doriți în număr cât mai mare de guvern nu pot rivaliza ca și competențe ori cunoștințe cu cei din Occident. De ce? România a "reușit" să atragă zero euro din cele 10 miliarde puse la dispoziție de către Consiliul European al Cercetării. Cam acesta este nivelul de excelență în universitățile românești. Către zero. Apoi, nici o universitate din România nu se regăsește în primele 600 în clasamentele anuale realizate la nivel mondial. Și asta de ani de zile. Majoritatea universităților românești sunt atât de slabe încât în statele normale la cap ar fi desființate. Aproape două treimi din instituțiile superioare de învățământ produc sub cinci (uneori zero) articole indexate ISI (recunoscute de comunitatea științifică internațională). Infim.
În condiții în care în cele mai multe universității cercetarea e zero, fondurile europene pentru educației sunt zero, profesorii și rectorii au o pregătire modestă, cum poți explica dorința de a crește numărul de locuri în facultăți? Ce învață acești tineri? De la cine? O posibilă explicație ține de mai degrabă de perioada comunistă în care Ceaușescu impunea ca în școlile românești nimeni să nu rămână corijent și toată lumea să termine o școală.
