NATO este o alianta in pericol. Refuzul Germaniei de a-si asuma sarcini sporite in sudul Afganistanului poate compromite eforturile Aliantei in aceasta tara, cu consecinte incalculabile pentru viitor. Deja tari precum Canada, care au dus greul luptelor cu talibanii si care au suferit cele mai insemnate pierderi de vieti omenesti, au amenintat ca, daca sprijinul european nu va sosi, atunci iau serios in considerare retragerea propriilor forte. Se spera ca la Summit-ul de la Bucuresti sa se ajunga la o formula acceptabila pentru toata lumea in temeiul principiului ca Alianta nu isi permite un esec in Afganistan, dar nimeni nu stie cum poate fi deblocata situatia.
Ca si cum aceasta problema nu ar fi fost de ajuns, guvernul de la Berlin este pe cale sa declanseze o criza inca si mai serioasa care poate duce inca o data la divizarea Europei. La reuniunea ministrilor de Externe ai tarilor NATO care a avut loc la Bruxelles, la inceputul lunii, acestia nu s-au putut pune de acord daca sa dea sau nu Planul de Actiune pentru Aderare (MAP), primul pas pe calea aderarii, Georgiei si Ucrainei, dar au convenit sa se abtina de la declaratii publice in aceasta privinta. Doua zile mai tarziu, cancelarul german, Angela Merkel, a fost primul sef de stat occidental care s-a dus la Moscova pentru discutii cu noul presedinte Dmitri Medvedev. Abia intoarsa, Merkel a tinut, pe 10 martie, un discurs la Berlin in care s-a opus acordarii MAP celor doua tari. Argumentele cancelarului german constau in faptul ca in Ucraina aderarea la NATO nu se bucura de un sprijin popular solid si ca Georgia este nesigura din cauza conflictelor inghetate din Abhazia si Osetia de Sud. Ambele argumente sunt cel putin rau concepute. Nu cred ca NATO se bucura de prea mult sprijin popular intr-o tara cum ar fi, de exemplu, Grecia, si nimeni nu se gandeste sa scoata Grecia din Alianta din aceasta cauza. Cat priveste conflictele inghetate, Berlinul de Vest era teatrul unui conflict cat se poate de inghetat cand Germania de Vest a fost primita in NATO in 1955.
Ceea ce face de fapt cancelarul Merkel este sa acorde Moscovei un drept de veto efectiv in cadrul Aliantei, incalcand astfel principiile de functionare care spun ca nici o tara din afara nu are drept de veto in politica NATO. Chestiunea a divizat deja Alianta, zece state membre printre care si Romania trimitand saptamana trecuta o scrisoare secretarului general in care sustin deschiderea portilor celor doua tari. De partea cealalta se afla toti vest-europenii cu exceptia Marii Britanii si, dintre fos-tele tari comuniste, Ungaria.
Atat Angela Merkel, cat si presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, au refuzat intalnirile cu presedintii Ucrainei si Georgiei, in conditiile in care Mihail Saakasvili a fost primit saptamana trecuta la Casa Alba, iar presedintele Bush se va afla pe 1 aprilie la Kiev. Nu poate exista un exemplu mai clar ca Berlinul si Parisul submineaza politica americana in beneficiul Moscovei. Mai mult, saptamana trecuta, presa franceza a vehiculat un plan rusesc de "finlandizare" a regiunii. In principiu, Ucraina, Georgia si Moldova ar urma sa devina neutre si, in schimb, Rusia ar "ajuta" la rezolvarea conflictelor inghetate. Pana acum, numai presedintele moldovean Voronin a acceptat acest plan si, la inceputul lui aprilie, se va intalni cu liderul transnistrean Igor Smirnov.
Franta si Germania joaca un joc periculos incercand sa menajeze sentimentele Moscovei si sa-i tina pe americani departe de Marea Neagra, pentru ca pun in pericol insasi unitatea continentului european. Iar iluzia ca se poate construi o puternica identitate continental- europeana in opozitie cu lumea anglo-saxona dar cu binecuvantarea unui stat autoritar ca Rusia contine in sine samburii viitoarei instabilitati.
