N-avem incotro si trebuie sa ne intoarcem la miza luptei electorale interne chiar daca nu ne face placere. Zilele linistite din perioada summitului, cand liderii partidelor au stat mai mult cu capul pe perna, nefiind interesati aproape deloc sa croseteze pe hartie strategii pentru alegerile programate in acest an, au ramas in urma, spre regretul celor care nu se pot obisnui cu circul politic prezent mai tot timpul.
Aproape o saptamana n-am mai auzit de atacuri la adresa unor adversari politici, de faptul ca se trag sfori pentru formarea unor aliante preelectorale sau ca exista jocuri perverse pentru compromiterea unor candidati aflati in zona de influenta a celor doua Palate. In afara de cateva incercari timide axate in special pe punerea intr-o lumina proasta a presedintelui si a altor demnitari responsabili cu politica externa, nu am vazut alte interventii de natura sa tina activata reactia negativa a controverselor autoproducatoare de conflicte. Prin urmare, nu stiu cat de mare a fost retinerea sau eventual dezinteresul fata de reuniunea organizata la Palatul Parlamentului. Sau cum poate fi catalogata hotararea liderilor de partid de a renunta sa participe la aventuri politice iresponsabile in intervalul 1-5 aprilie. stiu doar ca opiniei publice i s-a dat ocazia sa fie mai relaxata datorita faptului ca posturile de televiziune centrale nu au mai fost interesate de prezenta in platouri a oamenilor politici pusi pe scandal.
Cineva spunea, mai in gluma, mai in serios, ca, daca summitul ar mai fi continuat inca trei-patru zile, lumea uita de masina de produs vorbe si galceava care se cheama clasa politica. Asaltul pur verbal de la inceputul saptamanii in curs, sustinut si mai aprig de unii lideri predispusi sa continue conflictele cu riscul de a radicaliza o masa politica uriasa, nu face altceva decat sa arate intoarcerea in locul din care s-a plecat. Pesedistii, liberalii si chiar pedelistii s-au dovedit cei mai tenaci in privinta reluarii temelor privind alegerea candidatilor pentru functia de primar general. Frontul de lucru nu s-a schimbat prea mult. Actorii sunt aceiasi. Scena e si mai subreda. Miscarea din PSD explica poate cel mai bine ce inseamna sa nu faci la timp reforma in partid. Se vede treaba ca Mircea Geoana a scapat haturile din mana definitiv.
Este un sef de partid blocat. Cartile sunt facute acum de tabara Nastase-Iliescu. Ca atare, Vanghelie poate sa-si acuze presedintele onorific ca trage sforile cat vrea el ca tot nu va reusi sa-i convinga pe conservatorii social-democrati sa-i aprobe candidatura la Primaria Generala. Daca Mircea Geoana mai avea un cuvant de spus in partid, nu se ajungea la a treia amanare privind desemnarea pesedistului care se va lupta cu Vasile Blaga si Ludovic Orban la alegerile locale. Faptul ca s-a intrat in a treia runda, dupa alte discutii tensionate generatoare de conflict, demonstreaza dominatia de facto a unei tabere alcatuite din politicieni resapati, unii avand dosar penal la DNA, asupra unei conduceri nepregatite sa lupte cu vechea garda. Pe Geoana l-au interesat mai mult situatia avioanelor pe care vrea sa le achizitioneze armata si chestiunile legate de devansarea termenului de majorare a pensiilor in conditiile in care astazi, cu doua saptamani inainte de depunerea candidaturilor la Biroul Electoral, PSD nu stie cine il va reprezenta in competitia pentru castigarea functiei de primar general. L-a sustinut initial pe Marian Vanghelie, dar s-ar putea sa fie fortat sa-l voteze in final pe Miron Mitrea, cel care se va ocupa in campania electorala nationala de Cotroceni. Atat mai poate sa faca. Motivul il cunoaste toata lumea. Amintiti-va vorbele lui Hrebenciuc – cand spunea ca "in campanie, structura de partid nu mai conteaza. Staff-ul de campanie conduce" – si veti intelege ce mai reprezinta puterea lui Mircea Geoana in partid.
Primul om din PSD are totusi meritul ca incearca o alianta cu liberalii, o miscare care nu ar fi chiar asa de proasta daca punem in balanta faptul ca acest partid nu mai are ce sa piarda. Ar fi, teoretic vorbind, singura posibilitate ca Nastase sa viseze la Presedintie, iar Tariceanu sa ramana premier. Geoana? Doar Iliescu este in masura sa raspunda. Prin urmare, prin sala de protocol a clasei politice strabate cosmarul intalnirii cu alegatorii, programata sa aiba loc la inceputul lunii iunie. Pana atunci se vor deversa in public, in regim de angro, gratiile retorice ale unor oameni politici aflati in criza de imaginatie cand vine vorba de proiecte serioase, in masura sa determine electoratul sa participe la vot. Alte tinte straine de cetatean nu au nici un rost.
