Inainte sa urce treptele Palatului Victoria pentru intrevederea de o ora cu premierul Tariceanu, un neavizat ar fi putut crede ca presedintele Basescu e invins. Parea ca nu i-a mai ramas nimic de facut decat sa accepte resemnat ca liberalii sa-si impuna punctul de vedere in privinta comisarului. Ori a controversatului Atanasiu. Insa la sfarsitul aceleiasi zile situatia se rasturnase spectaculos. Cu imaginea sifonata in plan intern si international, Teodor Atanasiu a demisionat in sfarsit, desi spusese cu putine ore inainte ca se va lupta pentru pastrarea functiei. PD avea deja un ministru al Apararii. Tariceanu isi asumase raspunderea pentru nominalizarea si sustinerea candidaturii lui Varujan Vosganian. Premierul a luat decizia de a trimite pe cine vrea el in Comisia Europeana fara sa-i puna nimeni pistolul la tampla. Democratii care au discutat cu premierul dupa Traian Basescu ar fi fost chiar fraieri daca nu acceptau sa preia Apararea, la care Tariceanu a fost dispus sa renunte.
Interesant este cum negociaza liberalii intre ei. Ca sa plece de la Aparare, lui Teodor Atanasiu i s-a promis conducerea AVAS, fostul sef de la AVAS, ca sa se dea deoparte fara scandal, a cerut o functie de secretar de stat… Trocuri pentru functii importante. Pusi in fata nominalizarii lui Varujan Vosganian de catre Tariceanu si a plecarii lui Atanasiu de la MApN, lideri liberali s-au revoltat si au inceput sa urle de suparare pe la diverse emisiuni si chiar la seful lor de partid. Prea tarziu. S-a vazut ca numai gura e de ei.
Degeaba s-a dus Vosganian la sfintele moaste sa se roage de succes. In calitate de trimis al PNL, deci nu al Romaniei, necunoscutul nu a impresionat pe nimeni din Comisia Europeana. In vreme ce propunerea Bulgariei fusese acceptata, iar persoana propusa a aflat la scurt timp dupa intrevederea cu Barroso care-i sunt competentele viitoare, Varujan Vosganian a sosit pe furis la Bucuresti ca sa nu dea ochii cu presa. Stia inca de cand a plecat de la intrevederea cu presedintele CE ca nu are sansa de a fi acceptat, si inca de atunci aflase si premierul Tariceanu. Tacerea ce a tinut loc de raspuns oficial din partea lui Barroso a fost penibila nu atat pentru PNL, ci pentru Romania. Inainte sa renunte oficial, trimisul lui Tariceanu a spus ca respingerea nu se datoreaza biografiei sale, ci scandalurilor din tara. A preferat sa anunte ca se retrage fiindca este un om responsabil, dar responsabil era daca ii spunea lui Tariceanu inca de la inceput ca nu se duce la Bruxelles pentru ca inaltii oficiali europeni nu sunt de acord sa ajunga un ditamai membru al „guvernului UE” cineva considerat de ei un neica nimeni. Atacurile ce au izbucnit impotriva sa inca de cand era in avion i-au venit ca o manusa. S-a folosit de ele ca de o diversiune. Pe fondul acuzelor neprobate insa, legate de colaborarea lui Varujan cu Securitatea, apropiatii premierului s-au ferit sa afirme ca desemnarea lui Tariceanu n-a avut succes pentru ca liderul PNL a facut o nominalizare nefericita si au preferat sa dea vina pe valva starnita de presa.
Traian Basescu tace ce tace, isi anticipeaza intre timp miscarile, iar cand actioneaza ii socheaza pe toti. Exemple sunt destule incepand cu rezultatul obtinut la turul doi al prezidentialelor, instalarea Guvernului Tariceanu, rezolvarea crizei de la CNSAS, mai recent impunerea celor doi sefi ai serviciilor secrete… Si acum, cand l-a lasat pe Tariceanu sa se faca singur de ras scapand, ca bonus, si de Atanasiu. Intr-un final, au inteles si liberalii ce fel de lider au. Cei care se gandesc sa dea piept cu maestrul rasturnarilor de situatie arata ca niste juni indragostiti ce rup petalele unei margarete: ma pacaleste, nu ma pacaleste… ma pacaleste?
