A trecut o săptămână de când ministrul Educației, Pavel Năstase, a anunțat intempestiv că va elabora, până la finele lui 2017, o nouă Lege a Educației. Anunțul a fost făcut într-o conferință de presă străvezie, în care ministrul nu a prezentat rapoarte, statistici sau analize, eventual elaborate de organisme din domeniu, care să poată susține necesitatea acestui demers cu un impact extraordinar asupra viitorului României. În loc să ofere argumente, să demonstreze neajunsurile Legii Educației naționale în vigoare, ministrul Pavel Năstase s-a referit doar la creșterea salariilor, gratuitatea pe CFR, la planul de a construi creșe sau școli. Nimic despre motivul concret al unei asemenea revoluții întreprinse de urgență în Educație.
A explicat demersul secretarul de stat Liviu Pop, un reformator cu bâta în domeniu, dacă ne amintim episodul din vara anului 2012. Atunci, din funcția de ministru interimar al Educației, Liviu Pop a comis un abuz strigător la cer, desființând Consiliul Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor în timpul ședinței în care acesta decidea că premierul Ponta a plagiat în lucrarea de doctorat. Oare ce articole va susține Liviu Pop în Legea Educației atunci când se va pune în discuție reglementarea plagiatelor ?
„Concluzia necesităţii (acestei inițiative – n.red.) este cea legată de programul de guvernare pe care l-am prezentat public şi pe care românii – şi în special profesorii, elevii şi studenţii – îl ştiu, iar acolo ne-am angajat clar ce vrem să facem în domeniul educaţional în următorii patru ani de zile şi nu numai“, a zis Liviu Pop. Astfel a fost confirmată bănuiala că, din păcate, Legea Educației este o urgență politică. Exact ca în cazul ordonanței de urgență – dată în miez de noapte – în favoarea politicienilor cu probleme în justiție.
Cu o singură diferență: de data aceasta nu s-a ieșit în stradă pentru această grabă suspectă de a schimba Legea Educației. O lege – în varianta Funeriu – cu 361 de articole și care este imposibil de dezbătut cu societatea civilă, sindicatele, elevii, părinții, de trecut prin comisiile parlamentare și de elaborat în mai puțin de un an. Un membru al coaliției care și-a asumat guvernarea, deputatul ALDE Sorin Câmpeanu, a susținut că – dată fiind complexitatea ei – o Lege a Educației nu poate fi elaborată înainte de sfârșitul anului 2018. În afara unor avertismente pertinente postate pe diverse bloguri, ale unor semnale de alarmă venite pe Facebook și care atenționau asupra unei rapide restaurații în Educație, factorii cu putere de decizie nu au avut nicio reacție.
Ministrul Năstase s-a întâlnit cu sindicatele, care s-au arătat mulțumite că personalul auxiliar nedidactic din învăţământul preuniversitar și din cel universitar va primi salarii mărite cu 15%. Premierul Sorin Grindeanu ar fi trebuit să-i ceară ministrului Educației să-și fundamenteze decizia de a schimba o lege cu un impact nu doar asupra elevilor, dar și asupra altor domenii, precum cel al muncii și economiei. Grindeanu a arătat că gândește mărunt spunând că a discutat cu ministrul Educației despre cele 2.000 de școli care nu au autorizație de funcționare.
Comisia de Învățământ din Camera Deputaților nu a reacționat în ședința sa din 21 februarie. Liberalii nu au criticat această lovitură dată în lumina zilei Legii Educației. M-aș fi așteptat la o reacție a liderului USR, Nicușor Dan, fondatorul Școlii Normale Superioare București, o instituție remarcabilă. Nu am găsit nici măcar pe pagina sa de Facebook o postare în acest sens.
Președintele Klaus Iohannis nu pare să înțeleagă impactul elaborării unei legi, într-un timp-record, de către personaje cu un trecut controversat. Un alt secretar de stat din ministerul Educației, Gabriel Liviu Ispas, a fost consilierul pe probleme de educație al lui Adrian Năstase.
Iohannis a lansat în februarie 2016 proiectul „România educată“ și a anunțat că dezbaterile publice vor dura doi ani. Cum va accepta președintele să promulge o nouă Lege a Educației care se va afla în dezbatere accelerată și va fi elaborată în numai 10 luni? O reacție a președintelui, care să tempereze avântul PSD de schimbare completă a legilor Educației, este imperioasă.
În cazul ordonanțelor care dezincriminau abuzul în serviciu, opoziția și președintele s-au încolonat după protestatari și au avut o reacție coerentă. În cazul anunțului privind elaborarea de urgență a unei noi Legi a Educației, nemaiauzind protestele din stradă, opoziția și președintele au fost prinși pe picior greșit.
