Victor Ponta s-a dus de Crăciun la Săvârşin pentru a „lua masa” cu familia regală. Din fericire, Majestatea Sa nu a onorat masa respectivă, dar cu toate acestea „echipa Victor Ponta” a postat o fotografie falsă în care prim-ministrul apărea alături de Regele Mihai pe care Ponta însuşi a fost nevoit să o respingă drept o „greşeală”. Minciuna, iată, stă cu prim-ministrul la masă.
De ce s-a dus Ponta la Săvârşin de Crăciun, este limpede: În căutare de legitimitate. Nu i-au ajuns alegerile, câştigate cu majoritate de 56% de USL şi extinsă prin manevre parlamentare la aproape 80% şi nici poziţia de lider al celui mai important partid din România, aşa comunist cum este. Ca orice parvenit de condiţie joasă, Ponta a vrut mai mult. Îşi doreşte legitimitate istorică pe care nu o poate obţine decât din partea Regelui.
Toată mascarada democratică de după 1989, când un grup de membri ai Partidului Comunist şi de ofiţeri ai Securităţii a pus stăpânire pe ţară, a fost foarte bine înţeleasă acolo unde lucrurile sunt înţelese în sensul lor istoric profund, dar legitimitatea lor nu a fost recunoscută niciodată. Da, au ales să lucreze cu ei pentru a duce România mai departe pe drumul integrării în Occident, şi de aceea au fost forţate şi aderările la NATO şi Uniunea Europeană deşi nu eram nici pe departe pregătiţi, dar legitimitatea istorică nu le-a recunoscut-o nimeni. Această gaură din destinul postcomuniştilor români este ceea ce vrea Ponta să acopere şi de aceea şi-a luat familia şi s-a dus la Săvârşin. Ponta şi-a dorit să închidă arcul deschis pe 30 decembrie 1947 şi să obţină ceea ce nici un lider politic de după această dată nu a obţinut. Poate n-ar strica aşadar să ne amintim cine a participat la şedinţa Consiliului de Miniştri prezidată de Petru Groza pe 30 decembrie 1947: Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul industriei şi comerţului, Ana Pauker – Ministrul Afacerilor Străine; Vasile Luca , Ministrul Finanţelor; Teohari Georgescu – Ministrul Afacerilor Interne, Ştefan Voitec – Ministrul Educaţiei Naţionale, Emil I. Bodnăraş – Ministrul Apărării Naţionale, Lothar Rădăceanu – Ministrul Muncii şi Asiguararilor Sociale, Mihail Sadoveanu – Preşedintele Adunării Deputaţilor, Ion Gheorghe Maurer – Subsecretar de stat al Ministerului Industriei şi Comertului…Plagiatorul are, iată, tupeu nemărginit.
Între altele fie spus, pentru cei care se mai legănau în iluzia că liderul PSD îl va lăsa pe Crin Antonescu să devină preşedinte, vizita familiei Ponta la familia regală ar trebui să reprezinte o revenire la realitate. Omul se pregăteşte de un destin măreţ şi îşi doreşte întreaga legitimitate pe care o poate aduna.
Crin Antonescu şi PNL nu sunt decât mici obstacole enervante în calea unei cariere croite cu grijă. USL nu se va rupe uşor, dar nu se va rupe pentru că oamenii care conduc PNL sunt prea mici şi meschini ca să înţeleagă sau să le pese de ceea ce li se pregăteşte. Prin alianţa cu PNL, Ponta şi PSD, adică fostul partid comunist, se pregătesc să intre în istoria României nu ca uzurpatori, ci ca protagonişti legitimi. Aceasta este marea contribuţie a lui Crin Antonescu la istoria pe care pretinde că o cunoaşte şi preţuieşte: Ponta în relaţii familiale cu Casa Regală a României.
Incidentul cu fotografia este mai grăitor decât pare la prima vedere. El dă seama, pe de o parte, de foamea de legitimitate a lui Ponta, care a mers până acolo încât să falsifice realitatea fără ruşine. pe de alta de furia Regelui, care a dorit să pună lucrurile la punct, pentru că altfel nu se explică „corecţia” postată de Ponta pe Facebook privnd faptul că Majestatea Sa nu a participat.
Când l-aţi mai văzut pe Ponta cerându-şi scuze sau revenind asupra nenumăratelor minciuni pe care le înşiră atât de natural? În al treilea rând, dă seama de incredibila îngustime a lui Radu Duda şi a principesei Margareta, cei care l-au primit pe Ponta.
Despre faptul că Duda torpilează Casa Regală din interior s-a mai vorbit şi s-a mai scris, după cum s-a scris şi despre legăturile sale mult prea strânse cu PSD. Dar să îl primeşti pe Ponta în a treia zi de Crăciun, la numai câteva zile distanţă de 30 decembrie, dovedeşte o lipsă incredibilă de demnitate şi onoare. Nicio retrocedare şi nici un domeniu nu valorează atât de mult.
Monarhia nu este a lui Radu Duda să o negocieze cum pofteşte cu Victor Ponta şi mentorii săi, Năstase şi Iliescu. Monarhia română a dat acestei ţări modernizarea şi independenţa şi a făcut posibilă România Mare (cu ajutor american, ce-i drept). Monarhia, este, cum am scris mai demult într-un text pentru Dilema Veche, precum pariul lui Pascal: Totul e de câştigat, nimic de pierdut. Câtă vreme, trebuie să adăugăm, nu este murdărită de oameni precum Victor Ponta şi Radu Duda.
Deci apelul nostru, azi 30 decembrie, când Regele Mihai a fost silit să abdice (a se slăbi şi cu prostiile lui Traian Băsescu pe această temă) este „Jos labele de pe Monarhie!”, unul din puţinele lucruri din istorie despre care românii mai pot încă fi mândri.
