Există în România un personaj care poate comite oricâte abuzuri vrea şi nu păţeşte absolut nimic. Nu e politician de top, deşi vrea să fie admirat de popor, nu e om de afaceri conectat la contracte cu statul, deşi este obsedat să facă averi, nu e nici măcar interlop de temut, deşi de multe ori se comportă ca unul. Acest om controlează cu mână de fier o întreagă regiune a ţării şi nu se dă în lături să însuşească, ca un despot din vechime, orice face plăcere ochilor săi.
Înalt prea sfinţiei sale Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, căci despre domnia sa este vorba, nu-i stă nimic în cale. Nu-l interesează decât acele bunuri lumeşti care pot aduce foarte mulţi bani şi nu se dă în lături de la nimic să le obţină. Nu-i pasă de preoţii din subordine – cine se ridică împotriva sa este imediat eliminat din Biserică după o judecată sumară, nu-l deranjează nici măcar procurorii – are cel puţin un dosar penal care stagnează de patru ani într-un sertar. A reuşit astfel să impună o adevărată dictatură în lumea ortodoxă din Dobrogea.
Iată una dintre consecinţele acestei dictaturi. Înalt prea sfinţia sa Teodosie este acuzat că a recurs la represalii împotriva preotului Nicolae Picu, care nu a vrut să doneze Arhiepiscopiei Tomisului patrimoniul valoros al asociaţiei pe care a constituit-o în urmă cu 20 de ani. După cum a relatat luni România liberă, organizaţia deţine o biserică de lemn şi un centru pentru copii cu dizabilităţi. Ghinionul preotului stă în faptul că lăcaşul de cult, foarte vizitat, produce mulţi bani: aproximativ 200.000 lei, la care se adaugă alţi 350.000 lei din vânzarea de lumânări şi colportaj, potrivit reprezentanţilor asociaţiei. Fondurile erau folosite în majoritate pentru susţinerea centrului pentru copii. Dar tocmai asta nu a fost bine. La începutul lunii februarie, Arhiepiscopia Tomisului a trimis o adresă, prin executor judecătoresc, în care se notifica transferul dreptului de proprietate a două imobile – biserica şi ”oficiul parohial” către “firma” ortodoxă condusă de înalt prea sfinţia sa Teodosie. Iar preotului Nicolae Picu i se imputa suma din ultimii 14 ani pe care asociaţia a folosit-o pentru ajutoare sociale.
Citeşte şi EXCLUSIV RL. Aşezămintele Sfântului Mina – o nouă lovitură imobiliară a lui IPS Teodosie
Subiectul e cunoscut în Constanţa, presa locală a scris de mai multe ori despre asta, reprezentanţii ONG-ului au protestat inclusiv în stradă faţă de acţiunea Arhiepiscopiei. Şi atât.
Înalt prea sfinţia sa Teodosie merge mai departe, iar statul român nu se bagă, aşa cum nu a făcut-o de atâtea ori. Biserica Ortodoxă Română e autonomă şi are propriile legi – aceasta este apărarea invocată de clerici atunci când sunt prinşi cu câte o neregulă. Şi explicaţia asta se pare că ţine chiar şi în cazul unei persoane pe care preoţii şi ziariştii o mai cunosc şi după porecla Şpagoveanu.
De altfel, nici măcar faptul că are dosar penal pentru luare de mită şi instigare la fals intelectual nu-l opreşte pe arhiepiscopul din Dobrogea. Şi nici nu are cum, din moment ce au trecut patru ani de la comiterea faptei, iar cazul zace printr-un sertar de procuror din Constanţa. Nici măcar faptul că dosarul a pornit în urma unei investigaţii cu camera ascunsă în care doi reporteri i-au oferit înalt prea sfinţitului mită pentru a-l face pe unul dintre aceştia preot fără a respecta canoanele bisericeşti nu a folosit la nimic. Chiar dacă momentul plăţii a fost filmat, tot degeaba.
În aceste condiţii, majoritatea preoţilor dobrogeni au prins atât de mult frică de arhiepiscopul lor încât pur şi simplu nu mai îndrăznesc să-şi exprime opiniile disidente decât pe ascuns. Ca într-o dictatură adevărată. Apar astfel situaţii dintre cele mai triste, cum a fost cea care ni s-a întâmplat chiar nouă. După ce am realizat investigaţia cu camera ascunsă în urma căreia înalt prea sfinţia sa Teodosie a devenit primul înalt ierarh urmărit penal după Revoluţie, împotriva României libere a pornit un adevărat război al defăimărilor din partea apropiaţilor prelatului. Când s-au liniştit lucrurile, câteva luni mai târziu, ne-am întâlnit întâmplător cu unul dintre preoţii care acţionaseră cel mai înverşunat în apărarea şefului său. Şi mare ne-a fost surpriza când acel preot a început să ne ceară iertare pentru ceea ce a făcut şi ne-a rugat să-l înţelegem că dacă ar fi procedat altfel nu ar mai fi avut viitor în Dobrogea.
Între timp, înalt prea sfinţia sa Teodosie îşi vede nestingherit de treabă. Şi îi învaţă pe enoriaşi, la slujbele de duminică, despre smerenie, renunţarea la posesiunile lumeşti şi despre a opta poruncă.
