Este din ce în ce mai clar că zilele lui Victor Ponta la Palatul Victoria sunt numărate- chiar deciziile şi declaraţiile recente ale premierului trădează resemnarea acestuia. Nu reuşesc însă, pentru nimic în lume, ca dintre numele vehiculate până acum, să întrevăd un înlocuitor al primului ministru, pe care să putem pune mâna încrezători şi să spunem: „Ăsta e omul!” De fapt, la ce ar trebui să ne aşteptăm după plecarea lui Ponta?
Dacă ieşim puţin din logica „Oricine este mai bun decât Ponta”, cu care desigur putem fi de acord având în vedere dâra de minciuni şi scandaluri penale rămase în urma premierului, ar trebui să vedem totuşi, la modul concret, ce ne aşteaptă după ieşirea din scenă a fostului lider PSD. Or, în momentul acesta, pe orice parte ai întoarce lista de potenţiali succesori, oficiali sau doar informali, nu vei găsi pe nimeni dincolo de orice dubiu. Nici o lumină a societăţii româneşti, nici un politician care să nu fi făcut parte din sistemul de promovare şi îmbogăţire pe seama statului din care a făcut parte şi Ponta. Nu vei găsi un potenţial premier aflat în afară oricărei controverse, sau care să nu-şi fi tras seva, într-o formă sau alta, din resursele sistemului.
În emisiunea de luni seară de la Antena 3,Victor Ponta l-a nominalizat pe Călin Popescu Tăriceanu ca pe un potenţial şef al Guvernului, în eventualitatea în care va trebui să-şi dea demisia. Asta în măsura în care actuala coaliţie guvernamentală nu se va destrăma, desigur. Despre Tăriceanu, având în vedere rolul de vârf de lance pe care şi l-a asumat recent împotriva justiţiei, din postura de şef al Senatului, nu cred că mai are cineva vreun dubiu că ar fi un premier nociv pentru România. Iar despre performanţele economice ale acestuia este de ajuns să ne gândim la risipa incredibilă făcută în 2007-2008, pe când era prim ministru, risipă care a vulnerabilizat România în faţa crizei ce a urmat.
Un alt nume, vehiculat intens, însoţit întotdeauna de expresiile care prin repetarea excesivă au ajuns vomitive „un om serios”, „de onoare” „îşi respectă cuvântul dat”, este Gabriel Oprea. Un general de patru stele, cu un trecut dubios şi o avere la fel de dubioasă, dar care s-a dovedit întotdeauna fidel sistemului care a condus şi conduce România. Un personaj care, pe măsură ce sapi în trecut său, se dovedeşte tot mai nefrecventabil, vezi dezvăluirile în legătură cu plagierea tezei sale de doctorat şi, mai ales, modul în care sistemul încearcă acum să-l scoată basma curată.
Tot din actuala coaliţie s-a vorbit la un moment dat şi despre Liviu Dragnea,ca un potenţial succesor al lui Ponta, visurile baronului de Teleorman fiind însă spulberate odată cu condamnarea în primă instanţă la un an de închisoare cu suspendare în dosarul Referendumul.
De cealaltă parte, opoziţia nu se ridică la nivelul aspiraţiilor strigate în stradă la alegerile din 16 noiembrie. Cu un premier desemnat oficial în persoana lui Cătălin Predoiu, PNL nu reuşeşte să convingă pe nimeni că merită să guverneze. Înţeleg că Ludovic Orban şi Alina Gorghiu, între două prezenţe prin studiourile Antenei 3, îşi mobilizează parlamentarii pentru o preluare a guvernării pe care o simt foarte aproape. De ce am avea încredere însă într-un premier precum Predoiu, despre care în momentul acesta nu poate spune nimeni că, în îndelungata sa carieră politică, a pus vreo cărămidă la o instituţie fundamentală din această ţară? Sau de ce s-ar încurca România cu un politician despre care au apărut deja informaţii că ar putea fi anchetat într-un dosar desprins din Gala Bute?
Poate sunt mulţi cei care se gândesc că Alina Gorghiu ar fi un bun prim ministru, din postura de lider al PNL, dar iarăşi ar trebui să revenim la întrebarea: ce ar recomanda-o pe Alina Gorghiu pentru această funcţie? Sau poate ar trebui să ne amintim că, din punct de vedere moral, nu sunt mari diferenţe dintre contractele de asistenţă juridică încheiate în 2009 de şefa PNL cu AVAS, instituţie condusă de fostul ei şef Teodor Atanasiu, şi cele ale lui Ponta şi Şova cu Rovinari şi Turceni.
Cam aşa arată lista potenţialilor succesori, iar în aceste condiţii este evident că simpla plecare a unui politician ca Victor Ponta din fruntea Guvernului ar fi un gest prea mic. Să ne mulţumim că viitorul premier nu este inculpat într-un dosar penal este mult prea puţin.
Un întreg sistem trebuie să dispară odată cu Ponta, pentru că doar aşa România se poate face cu adevărat bine.
Poate sună a naivitate, dar cred că preşedintele Iohannis trebui să-l caute mult mai atent pe viitorul premier. Nu-l vor lăsa partidele? Nu-l va lăsa coaliţia care va fi la momentul respectiv în Parlament? Măcar să încerce. Are toate motivele să lupte ca să împingă lucrurile mai departe de jocurile şi calculele meschine ce au loc acum în PSD, PNL sau UNPR. Asta pentru că Iohannis se bucură de o popularitate pe care nu au avut-o alţi preşedinţi. Ca să păstreze această uriaşă încredere, Iohannis trebuie să joace rolul acelui magician care scoate un iepure din joben, în aplauzele asistenţei. Întrebarea este dacă preşedintele îşi va asuma un astfel de rol. Cu toate riscurile.
