Acum doi ani, în Ministerul de Externe se planifica atent umilința pe care trebuia să o înghită românii din străinătate: ore lungi la coadă la secții prea puține de vot, nesimțire și autism asumate din partea autorităților de la București, agresiuni din partea forțelor de ordine ale altor state în urma busculadelor create. Autorii infamului plan se cunosc: fostul premier Victor Ponta și ministrul lui de Externe de atunci, Titus Corlățean.
Însă umilința cea mai mare vine abia azi. Și nu doar pentru că Ponta îi calomniază incalificabil pe românii din străinătate, ci mai ales pentru că o face cu complicitatea președintelui Klaus Iohannis.
Cel mai probabil, fără catastrofa de la secțiile de vot din străinătate de la prezidențialele din 2014, Iohannis ar fi rămas primar la Sibiu și n-ar fi devenit niciodată președintele României. Ponta s-a autosabotat când a decis să limiteze drastic dreptul la vot în diaspora și a determinat un val de furie în țară. Val care a adus la urne, pentru Iohannis, peste un milion de români în plus față de alegătorii lui Ponta. Iar Iohannis a priceput asta.
Tocmai de aceea, pe 17 noiembrie 2014, la doar o zi după câștigarea alegerilor, președintele ales declara public: „Îl rog pe președintele încă în funcție să analizeze această situație și să recheme de pe post toți diplomații care nu au gestionat corespunzător situația din secțiile de vot. Consider că este un gest minimal să fie retrași ambasadorii și consulii de acolo unde românii au fost umiliți. (…) Guvernul va trebui să analizeze această chestiune și să-i tragă la răspundere și să-i demită pe cei vinovați de organizarea defectuoasă a votului în diaspora.“
Pe 30 decembrie 2014, președintele învestit deja în funcție revenea cu precizări într-un interviu pentru presa locală din Sibiu. Întrebat dacă lua în calcul să recheme ambasadori pentru deficiențe la vot, răspundea: „S-ar putea, tehnic, face aşa ceva, este încă nevoie de o analiză mai profundă. La momentul potrivit, voi anunţa o decizie pe această speţă.“
Într-adevăr, Iohannis s-a ținut de cuvânt: l-a rechemat în țară pe ambasadorul din Germania, Lazăr Comănescu. Ca și la Paris, Londra și nu numai, și la München și Bonn au fost cozi infernale la votul din 2014. Dar Comănescu nu a fost rechemat în țară ca pedeapsă, ci ca premiu: a fost numit consilier prezidențial. Iar aproape un an mai târziu, după demisia lui Ponta și căderea Guvernului, Comănescu a primit și un bonus – numirea ca ministru de Externe.
Era, în sfârșit, momentul ca Iohannis să facă ce anunțase după câștigarea alegerilor: „o analiză mai profundă“, astfel încât „Guvernul (…) să-i tragă la răspundere și să-i demită pe cei vinovați de organizarea defectuoasă a votului în diaspora“.
Ce a urmat, de fapt? Unul dintre cele mai rușinoase episoade de blat politic de după 1989. Deși, de zece luni, Guvernul este condus de un premier loial președintelui, iar ministrul de Externe îi este foarte apropiat lui Iohannis, Lazăr Comănescu nu a produs nici o analiză a abuzurilor Guvernului Ponta la votul din străinătate. Ba mai mult, a secretizat toate informațiile publice referitoare la acel proces electoral. Dar nu doar atât: chiar și în acest moment, MAE se bate cu suprasemnatul în instanță pentru a nu face publice acele informații, pe care le-am cerut, conform Legii informațiilor de interes public, încă din aprilie 2015.
Așadar, nu pot decât să mă întreb, stupefiat: ce ascunde Comănescu?; de ce a renunțat Iohannis să facă analiza promisă?; a fost actualul ministru de Externe doar o slugă a lui Ponta la alegerile din 2014? și, dacă da, de ce l-a transformat Iohannis în slujitor al noilor idealuri prezidențiale? sau e vorba doar despre Securitatea ceaușistă care l-a făcut diplomat pe Comănescu în anii '70?
Oricare ar fi explicația, însă, un lucru e sigur: dacă Iohannis ar fi făcut ce a promis, azi am fi știut exact cum i-a umilit Ponta pe români la urne și Viorel nu ar mai fi putut să-și exerseze grobianismul pe noi toți. Dar Iohannis a fost, voit sau nu, doar un idiot util pentru Ponta.
