De cateva zile, una dintre stirile care fac concurenta Basarabiei si care tin jurnalele de actualitati ale televiziunilor este legata de rafuiala sangeroasa a unor clanuri tiganesti din Craiova. Evident, e o stire pe care nu o putem minimaliza si care din pacate nu intra in peisajul pestrit si in fond benign al faptului divers. Interlopii, noul substantiv creat din adjectivul cunoscut, au ajuns, ce mai incoace si incolo, vecinii nostri. Ce inseamna aceasta? Ca traim cu ei langa casa, umar la umar, uneori nici nu mai stii cine e om cum trebuie si cine poarta la san bastonul de gangster.
Viata devine din ce in ce mai putin sigura, iar omul de rand, timorat, abia se mai apara pe sine si familia. Exista chiar si un clasament de risc privind cele mai periculoase orase din Romania. Parcurgandu-l cu inima stransa atat de teama, cat si de dezgust, constati ca printre ele nu se numara nici unul din saraca si mereu inundata Moldova. Doar Braila, dar nu stiu in ce masura in calitate de oras portuar si emancipat, poate fi pusa pe o asemenea lista. Asadar, interlopii isi fac de cap in orase industriale, moderne, cu un potential turistic dezvoltat. Bunaoara, Constanta si Brasov.
Bucurestiul ca oras facut din mai multe orase nici nu mai intra in discutie. Lumea interlopa, categoric, este o lume paralela. Sfideaza absolut orice: legi ale statului, bun-simt familial, bunuri culturale. Pe masura ce trece timpul, in loc sa slabeasca, se intareste. Aceasta se explica prin prestatia jalnica a autoritatilor depasite de situatie. In momentul in care toti criminalii si talharii stiu ca nu patesc nimic sau ca sanctiunile care li se aplica sunt rezonabile ori ca, fie si inchisi, vor fi pusi in libertate, nu mai au nici o opreliste. Scandalul cel mai recent a fost declansat de o partida de poker. Nu conteaza jocul ca atare, ci miza de 50.000 de euro.
Multi dintre noi nu castiga atata banet nici intr-o viata. Nici nu pot sa-si imagineze cum arata puse una peste alta cele o suta de hartii de 500 de euro, cat ar forma uriasa suma. Iar aceasta e jucata nu de miliardari oficiali, ci de persoane care, culmea batjocurii, a doua zi se duc cu sufertasul la cantina pentru saraci. Anomalia e strigatoare la cer. In ce tara traim? Nu avem nimic cu un bogatas care, de exemplu, cumpara o sticla de sampanie de 5.000 de euro. Vietuim intr-o societate a contrastelor si doar o mentalitate rudimentar stangista ar pretinde iarasi egalizarea veniturilor. Ne revolta insa muntii de bani de care dispun interlopii.
Dar, pe langa slabiciunea autoritatilor, mai bate un vant… ideologic, fugit din burduful corectitudinii politice. Toata lumea stie ca lumea noastra interlopa este dominata de ceea ce respectuos numim minoritatea roma. Dar sa te iei acum de tigani nu merge. Prea au fost oropsiti de-a lungul istoriei ca noi, majoritari nesimtiti, sa aruncam mata moarta in ograda lor. Prea ne striveste memoria nefasta a lui Antonescu ca sa mai indraznim sa-i aratam cu degetul.
Un roman infractor este imediat busit, un tigan daca primeste acelasi tratament are de partea sa viclenia unor ONG-uri care insinueaza ca de fapt nu penalizam infractiunea, ci etnia. O suspiciune de-a dreptul parsiva. In asemenea conditii, e de la sine inteles ca autoritatile nu vor sa-si aprinda paie in cap. si, daca in buzunare mai intra si putin malai, firimituri, evident, de la pokerul buclucas, atunci chiar ca ii lasa in pace. Mai mult de forma, mobilizam batalioane intregi pentru a mentine ordinea. Dar care ordine, de vreme ce vinovatii sunt pana la urma scapati? Cu ani in urma, cand un pui de ceferist talharea o cucoana, era iertat fiindca se spunea ca a actionat in virtutea principiului luptei de clasa. Taceam malc. Acum ne uitam la televizor si-i vedem pe taiatii si taietorii din clanul stoaca, Limba, Caiac.
Deasupra lor, vii sau morti, rasuna manelele lui Adi Minune si Florin Salam. Interlopii, vecinii nostri, ce mai, frati!