Portretele celor doi candidați, realizate de regizorul Florin Iepan și difuzate miercuri seara de DIGI 24, sunt, din multe puncte de vedere, interesante.
Unul din materiale, însă, cel dedicat lui Victor Ponta, conține un detaliu care-l face cap de pluton.
Acolo, în film, mama premierului, Cornelia Naum, ne lămurește pe deplin asupra caracterului îndoielnic al fiului ei.
Cel mai probabil, femeia nu își dă seama de gafă, dar mărturia ei e esențială.
Policromia cameleonismului lui Victor Ponta se ivește în toată splendoarea atunci când doamna Naum dezvăluie că fiul său a intrat în partidul lui Ion Iliescu doar pentru a avansa cât mai repede în profesie și în societate.
Și-a întors fără să clipească fața de la evenimentele sângeroase din Piața Universității, a pus în dulap tot ce i se păruse grotesc și condamnabil la Mineriada din 13-15 iunie 1990 și a fugit rapid în brațele călăului Ilici, un comunist lipsit de scrupule, dar probabil un model la care Ponta continuă să se raporteze atunci când își face UPDATE la planurile de carieră.
Iată, deci, ce spune mama lui Ponta în filmul lui Iepan: „A venit să-și cumpere trei costume. Da' ce-ți trebuie atâtea costume? <<Păi, uite, va trebui să fiu îmbrăcat întotdeauna oficial pentru că mi s-a oferit să lucrez ca șef al Corpului de Control>>. Și-atunci eu l-am întrebat: bine, Victor, și de aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie? Iar el mi-a răspuns, și n-a negat, că a mai făcut o dată această afirmație: <<au fost singurii care mi-au dat o șansă>>”.
„Au fost singurii care mi-au dat o șansă” – iată, deci, elementul-cheie. Pentru tânărul Victor Ponta nu a contat nimic, nici morții, nici răniții, nici dezastrul de imagine care a lovit atunci țara. Important pentru acest ambițios fără limite era că pedeseriștii i-au dat "o șansă".
Ce piruetă, deci! Ce gri a fost dansul de atunci al premierului, mai ales când te gândești că mama acestuia deplânge în documentarul de pe DIGI 24 violențele de neînțeles din timpul mineriadei, consideră că ea și băiatul său au avut mare noroc să scape nevătămați și rememorează cum oameni bătuți erau târăți și apoi lăsați să se chinuie în plină stradă, tocmai în centrul Capitalei!
Și așa a fost, Iliescu și Năstase i-au dat acea șansă, spre deosebire, probabil, de liberalii respectivelor vremuri.
Căci, da, o spune tot mama premierului: în 1990, Victor s-a înscris la liberali. E drept, cuscra lui Ilie Sârbu nu ne spune de ce nu a mai continuat Victoraș cu ei, cu liberalii, dar putem presupune și singuri că PNL-ul de atunci nu i-a dat „o șansă”.
Mai mult, Mihai Deacu, un fost coleg de liceu al lui Victor Ponta, își amintește în filmul lui Iepan ce reproșuri dure îi adresa Ponta în 1990: că e un neocomunist retrograd (pentru că domnul Deacu veadea în Ion Iliescu un progresist); că nu-și dă seama că Iliescu este exponentul vechiului regim; că nu vede faptul că doar de fațadă crează Iliescu o democrație și că trebuie dat jos de acolo.
Astăzi, de sub pulpana lui Ion Iliescu, la președinția României candidează Victor Ponta, nu Mihai Deacu.
Oare cine s-a dovedit a fi cu adevărat un neocomunist retrograd?
Oare vă dați seama cât de ușor va vinde Ponta orice și pe oricine, dacă, la schimb, primește șansa de a mai urca o treaptă?
P.S.:
Filmul poate fi urmărit AICI.
