In timp ce Palatul Cotroceni se pregatea, in urma cu aproape doua saptamani, de atat de formalele consultari cu partidele politice pentru alcatuirea Guvernului, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, adauga felicitarilor adresate presedintelui Basescu o recomandare. "Prima si cea mai urgenta sarcina care sta acum in fata dumneavoastra este formarea unui nou Guvern, capabil sa reuneasca un larg sprijin in Parlament", transmitea el presedintelui reales in Romania. Mai aplicat, ambasadorul american la Bucuresti, Mark Gittenstein, a spus de-a dreptul: "Este timpul sa faceti, nu numai sa va certati".
Raspunsul la clasica intrebare "Ce e de facut?" nu e greu de dat daca ne marginim la enunturi generale. Alaturi de Guvern, presedintele "singur impotriva tuturor" trebuie: sa scoata tara din criza, sa reformeze statul, sa lupte impotriva coruptiei, sa curete "institutiile statului" de incompetenta, sa opreasca migratia "creierelor" neintrerupta din 1990 pana azi si, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista e "prioritatea" cea mai veche – sa afle, ca sa aflam si noi, adevarul despre mortii din decembrie 1989. Pana aici e clar.
Problema apare insa de indata ce depasim ce "trebuie", adica zicala "la fotbal si la politica se pricepe oricine", si ajungem la urmatoarele doua intrebari esentiale, strans legate si specifice lui zoon politikon: "Cum?" si "Cu cine?".
De cand a rasuflat usurat ca e din nou presedinte, Traian Basescu a incercat sa convinga ca a intors pagina razboiului fara limite si ca este dispus sa negocieze. A vorbit despre "coalitia pro", a recomandat Puterii sa discute cu Opozitia. Incurajatoare discursuri. Din pacate, faptele spun altceva.
Numirea traseistului "independent" Gabriel Oprea in fruntea Ministerului Apararii si, implicit, intrarea sa in CSAT se inscriu in cele mai negre scenarii. Unul dintre punctele cele mai dificile de pe agenda Romania/FMI/UE, si care tine profund de "reforma statului", este o noua lege echitabila a pensiilor; la fel de problematica este si aplicarea legii unice a salarizarii in ministerele de forta. Naiv la puterea un miliard trebuie sa fii sa-ti imaginezi ca Gabriel Oprea, facut general de patru stele in campania electorala, va taia intransigent din veniturile generalilor de duzina, ridicati in grad de la prima domnie a lui Ion Iliescu incoace. L-am avansat, ne spune Traian Basescu, pentru ca a fost pentru prima data cand un ministru a venit si mi-a spus ca mai bine renunta la post decat sa accepte "numiri de oameni incompetenti" si pe "criteriu politic in interiorul Ministerului de Interne". Serios? Daca domnul Oprea este asa o rara avis, de ce si-a primit decoratia dupa aproape noua luni de asteptare, fara specificatii, dar in timp ce in Parlament aparea un nou nucleu de
"traseisti din toate partidele, uniti-va!"?
Despre numirea "unui ministru care pozeaza in lenjerie intima pentru reviste glossy si care a fost vizat de acuzatii de coruptie" in fruntea Ministerului Dezvoltarii, care se ocupa, prin excelenta, de fondurile structurale europene, s-a scris deja mult de la Bucuresti pana la Londra si inapoi. Ofensa grosiera pe care o reprezinta aceasta nominalizare loveste deja adanc reputatia Romaniei. Elena Udrea a impanzit ieri redactiile din Romania si nu numai cu o "cerere de drept la replica" pentru redarea unui foarte critic articol din respectatul Sunday Times. Favorita blonda a nucleului de plumb al PDL si idolul politrucilor de provincie, ahtiati sa prinda o numire la centru, incearca sa convinga pe toata lumea ca negrul e alb si albul e negru si ca decenta este o marfa ce se poate cumpara la targ sau comanda prin e-mail si plati cu cardul, eventual de secretara. Dar, din pacate pentru pasionatii de succes facil si acces spre inaltimi la 30 de ani, respectabilitatea nu este o poseta.
"Mentionez ca n-am pozat niciodata in lenjerie intima si am fost surprinsa sa constat ca presa romana a preluat astfel de informatii, desi se stie foarte clar ca e vorba de o minciuna", spune doamna ministru in pledoaria ei pentru "echidistanta". Nu este locul sa intram in dezbateri savante despre conceptul de "lenjerie intima". Remarcam doar ca audienta britanica a Sunday Times e ceva mai exigenta decat comisiile parlamentare reunite care au votat in favoarea splendidei femei cu un scor de 40 de voturi la 4 si doar 4 misterioase abtineri in Romania. si ca Presedintia si conducerea PDL s-ar dovedi din cale afara de inspirate daca ar reusi sa gaseasca repede un pretext, oricare, pentru ca doamna Udrea sa fie inlaturata din Guvern. Fonduri structurale inseamna drumuri, poduri, cai ferate, canalizari, etc.
Intre timp insa, aflam ca impozitul forfetar va fi mentinut, ca sporesc impozitele locale si ca, in general, Legea bugetului, semnata de unul dintre cei mai cheltuitori ministri de Finante pe care i-a avut Romania, nu prevede masuri de sprijinire concreta, adica prin inlesniri financiare serioase, a sectorului privat. Aflam ca sindicatele sunt cu un picior in greva generala din cauza aplicarii nu numai a legii salarizarii unice, care ii nemultumeste pe multi, dar si din cauza sistemului de pensii, stramb asezat.
Cu atatea probleme in fata, vorbele portughezului din fruntea Comisiei Europene se dovedesc mai mult decat pragmatice. Dar Traian Basescu nu va reusi sa adune in jurul sau nici aliati politici autentici, nici buni administratori daca insista sa promoveze compania Udrea&Oprea. In plus, de mai aproape sau mai departe de Bucuresti, se va gasi intotdeauna un copil care sa strige precum Sunday Times: "Imparatul e dezbracat!".
Cat despre opinia publica din Romania, daca nu tinem cu tot dinadinsul sa ajungem de tot la sapa de lemn, ar fi cazul sa ridicam abrupt standardele si sa ne uitam atent la tari precum Polonia. Acestea sunt singurele solutii posibile ca sa nu vedem valabila si pentru romani sentinta pe care Anna Politkovskaia a aruncat-o asupra compatriotilor ei rusi: "Oamenilor nu le lipseste in general ceea ce nu au avut niciodata".
