Desi PSD a castigat alegerile (conform sondajelor de opinie efectuate la iesirea de la urne duminica seara), nu stim cine va fi premier si nu stim care vor fi ministrii. Stim insa sub ce nume va intra in istorie urmatorul cabinet: guvernul crizei.
Uitati-va peste granita si o sa intelegeti de ce. Sambata, cand politicienii nostri incepusera sa-si calce dunga la pantaloni in asteptarea negocierilor pentru noul guvern, in Ungaria mii de functionari publici protestau in fata Parlamentului fata de planul autoritatilor de a reduce salariile si pensiile in 2009. Pana si militarii ameninta ca vor intra in greva in ianuarie, alaturi de ceilalti functionari, daca nu li se va garanta o crestere a veniturilor.
Cine va iesi invingator din cursa electorala sau din negocierile de culise nu va avea multe zile pentru a-si savura bucuria ca a ajuns la putere si visele ca au scapat de saracie el si familia sa pe urmatorii 200 de ani. Criza care deja genereaza proteste de strada in Ungaria isi va face simtita forta si in Romania in 2009.
Ce sanse sunt ca tara noastra sa scape mai ieftin? Mici. si noi, si ei suntem profund dependenti de valuta din exporturi sau de cea trimisa acasa de muncitorii din strainatate, de investitii straine si de fondurile Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, de banii unor tari aflate, la randul lor, in clestii scaderii economice. Este nerealist sa ne asteptam ca ele sa se gandeasca in primul rand la binele rudelor mai sarace din Est in loc sa-si rezolve mai intai prioritatile interne. Nici noi, in situatia lor, nu am proceda altfel.
In acest context sumbru, scenariul cel mai optimist este ca miilor de muncitori intrati in ultimele luni in somaj tehnic li se vor adauga anul viitor doar alte cateva zeci de mii. Scenariul pesimist vorbeste de sute de mii de romani care isi vor pierde locurile de munca. Iar cel catastrofal anunta peste un milion de someri.
Cat de puternici, de inteligenti si de morali trebuie sa fie membrii urmatorului guvern? Mai mult decat au fost vreodata! 2009 si poate chiar si 2010 vor fi ani in care va trebui sa umblam pe sarma pentru a ne pastra avansul economic dobandit atat de greu si pentru a nu ne intoarce in mlastina instabilitatii de la mijlocul anilor ‘90. Iar acest lucru nu va fi posibil fara ca liderii politici sa devina modele de luciditate si responsabilitate.
Trei sunt testele pe care vor trebui sa le treaca pentru ca Romania sa iasa cu bine din furtuna.
1. Rezistenta la populism. Anii ratati din primul deceniu postcomunist isi au originea in incapacitatea celor care au condus tara de a lua masuri nepopulare pe termen scurt, dar cu efecte benefice pe termen lung. De aceea am inceput tarziu marile privatizari, de aceea a durat mai bine de zece ani pana ce progresul economic a fost simtit de toti cetatenii. Aceste riscuri vor reaparea sub presiunea protestelor initiate de unele categorii sociale si profesionale care vor incerca sa se puna la adapost de efectele crizei pe spinarea altora. Cea mai facila si mai paguboasa reactie ar fi ca aceia care tipa cel mai tare sa primeasca din avutia comuna mai mult decat li se cuvine, in detrimentul celor care dau dovada de mai multa intelepciune. Asa cum s-a intamplat cu majorarea aberanta cu 50% a salariilor profesorilor, votata de toti parlamentarii in urma cu doua luni. Repetarea unor asemenea decizii iresponsabile in vreme de criza ar transforma tensiunile sociale intr-o incarcatura exploziva care ar compromite pe termen lung ideea de solidaritate sociala.
La fel de periculoase sunt si pornirile populiste ce vad in cresterea substantiala a taxelor si impozitelor o sursa de venituri din care sa poata fi platite ajutoare sociale pentru cei afectati de criza. In ciuda ideii generoase vehiculate mai ales de neocomunisti, o astfel de masura ar agrava si mai mult situatia. Cresterea impozitelor nu i-ar afecta pe hiperimbogatitii tranzitiei, ale caror averi oricum nu se afla la vedere, in schimb ar impovara tanara si fragila noastra clasa de mijloc, singurul segment care, de altfel, are resurse pentru a asigura iesirea din criza.
2. Initierea, gestionarea si finalizarea proiectelor publice sanatoase. Ceea ce predecesorii lor nu au fost in stare sa faca 18 ani, actualii guvernanti vor trebui sa faca acum. Sa se concentreze pe mari proiecte publice, in special de infrastructura, pentru a rezolva urgente de gradul zero, cum sunt autostrazile, dar si pentru a suplini, prin crearea de noi locuri de munca, disponibilizarile la care vor fi nevoite sa apeleze companiile private. Bani exista. Uniunea Europeana a facut deja un prim pas in acest sens, platind in avans o parte din contributia sa la fondurile structurale. si Guvernul are bani. Daca se uita cu atentie la cheltuielile institutiilor din subordine, daca ingheata achizitiile cu dedicatie, daca mai taie nasul directorimii de lux, se economisesc lejer cateva miliarde de euro. si este mult mai sanatos ca, in loc sa plateasca ajutoare disponibilizatilor, statul sa le ofere un loc de munca decent in constructia de drumuri sau de obiective sociale, care pana acum au stagnat inclusiv din lipsa de forta de munca.
3. Moralitatea. Nici unul dintre testele enuntate mai sus nu va putea fi trecut cu succes daca Guvernul nu pune stop furtului de timp, concentrare si fonduri publice, ingredientele de baza ale coruptiei la nivel inalt.
Performantele de pana acum ale celor ce s-au perindat la putere nu ne ofera nici un motiv de optimism. Ba, dimpotriva. Aceasta este si cauza absenteismului-record inregistrat ieri. Doar ca de aceasta data s-ar putea ca elita politica sa nu mai aiba de ales. Sa fie fortata sa mearga pe drumul drept. Iminenta unui dezastru economic nu va mai fi asteptata cu resemnare de catre romani. Iepurele a fost scos din palarie. Acum stim ce avem de pierdut daca ii lasam pe politicieni sa dea timpul inapoi.
