În ultimii 16 ani, România a avut patru premieri: Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc și Victor Ponta. Doi sunt trimiși în judecată, iar unul a făcut pușcărie. Zeci de miniștri au fost deja condamnați, cel puțin într-o primă instanță. Numai în acest an, trei au primit sentințe definitive de închisoare. În acest moment, se poate forma un cabinet întreg din demnitari condamnați definitiv la închisoare.
Premierul cabinetului condamnaților definitiv este Adrian Năstase, care a primit 2 și apoi 4 ani de pușcărie pentru șantaj, mită și trafic de influență. Din domnia autoritară a lui Năstase, aș menționa un fapt emblematic: ministrul său de Justiție, Rodica Stănoiu, a fost dovedit colaborator al Securității.
Liviu Dragnea, condamnat la 2 ani de închisoare, poate ocupa poziția de ministru al Dezvoltării Regionale care îi este familiară (a deţinut-o între decembrie 2012 și mai 2015). România nu a trecut nici azi printr-un atât de promis proces de regionalizare, iar o treime dintre gospodării au toaletele în fundul curții. La Ministerul Economiei îl propunem pe George Copos, care s-a ocupat de coordonarea activităților din domeniile mediului de afaceri și întreprinderilor mici și mijlocii în Executivul Tăriceanu. A fost condamnat pentru transferuri ilegale de fotbaliști. Va colabora cu Codruț Șereș, condamnat definitiv la 4 ani și 8 luni de închisoare pentru trădare. Altfel, economia duduie de ani buni, dar fără impact în portofelul cetățeanului.
La Apărare ne onorează Corneliu Dobrițoiu, condamnat la un an de închisoare în dosarul „Case pentu generali“ și după ce s-a dovedit că a achiziționat ilegal un imobil. Există o tradiție ca generalii să obțină preferențial nu doar case, dar și stele în plus sau doctorate. Sorin Frunzăverde a fost în două rânduri ministru al Apărării şi este eligibil în guvernul condamnaților și pentru posturile de ministru al Turismului și al Mediului pe care le-a ocupat prin 1997-1998. Frunzăverde a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare pentru folosirea influenţei în vederea obţinerii unui folos necuvenit. Altfel, la turism ne descurcăm excelent, România fiind printre destinațiile codașe ale Europei.
La Agricultură avem doi miniștri condamnați definitiv: Stelian Fuia, 3 ani pentru abuz în serviciu, și Ioan Avram Mureșan, pentru deturnare de fonduri. În România se înstrăinează masiv pământurile, hectarul de teren arabil este extrem de ieftin pentru că țăranii sunt prea săraci ca să îl mai întrețină, iar statul încurcă producătorii cu subvenții mici și date cu întârziere. Deși a fost ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeș, condamnat la 3 ani de executare pentru luare de mită, merită portofoliul de la Finanțe, pe care l-a mai ocupat între 1998 și 2000.
Ministerul Justiției îi revine condamnatului Tudor Chiuariu, care a primit 3 ani și 6 luni pentru abuz în serviciu. În mandatul său de ministru nu s-a întâmplat nimic notabil în lupta împotriva corupției. Nagy Zsolt, ministru al Comunicațiilor în Executivul Tăriceanu, a primit 4 ani și 6 luni pentru trădare. Deși internetul zbârnâie în România, jumătate din gospodării nu au acces la internet prin punct fix.
Ministrul Sportului ar trebui să fie Monica Iacob Ridzi, condamnată la 5 ani pentru abuz în serviciu. Altfel, România va avea la Rio cea mai mică delegație de sportivi din ultimii 28 de ani. România este cenușăreasa Europei la transporturi, cu cei mai puțini kilometri de autostradă din UE, dar are doi miniștri care au ajuns în închisoare: Relu Fenechiu (liberal) și Miron Mitrea (PSD).
Pentru puținele portofolii neocupate în guvernul condamnaților definitiv la închisoare, există candidați puternici și îndreptățiți. Pentru Ministerul de Interne, a luat o opțiune serioasă Gabriel Berca. El a primit o primă condamnare de 3 ani și jumătate pentu trafic de influență. Gabriel Sandu, ministru al Comunicațiilor în Guvernul Boc, a primit închisoare în prima instanță.
Dacă în România procesele nu ar fi durat ani în șir, probabil că, astăzi, am fi avut mai multe guverne formate din condamnați definitiv la pușcărie.
