Cele două dezbateri prezidențiale au confirmat că domnul Klaus Iohannis nu este decât o cochilie goală, așa cum era evident încă de când a fost plimbat de Crin Antonescu, o altă formă fără fond, pe post de promisiune de prim-ministru în 2009. Dar o cochilie goală este inofensivă și poate fi umplută de conținut cu bună credință. Dar, mai important, au confirmat deșertul interior profund nefast, malefic chiar, a lui Victor Ponta. Așa modest și șters, Iohannis conține promisiunea că există viață liberă pentru România după aceste alegeri. Ponta este amenințarea cu moartea libertății și pustiu național.
Mitomania este, ne asigură specialiștii, o maladie, o afecțiune. Mitomanul minte fără să fie conștient că minte, crede sincer în propria variantă a realității. Este un om bolnav care are nevoie de îngrijire, de tratament. Victor Ponta nu este mitoman, comportamentul său nu este unul patologic, care s-ar putea regla prin terapie și medicație. Ponta minte pentru că îi lipsește organul moral care să-i permită să facă distincția dintre Bine și Rău și să îi ordoneze comportamentul în funcție de repere morale. Nu are Nord, deci nu are scrupule și nici autocenzură etică. Fără repere, omul nu are nici o limită și recurge la orice ticăloșie oricât de mare și orice valori și, mai grav, oricâți oameni ar umili și batjocori.
Există un număr de lucruri care ne modelează substanța intimă și ne definesc drept ceea ce suntem, iar printre acestea se află educația. De aceea, discuția despre plagiat este relevantă nu numai pentru raporturile lui Ponta cu etica cercetării științifice și pentru respectul sau lipsa de respect a acestuia față de reguli în general ci și pentru modul în care se raportează la un element definitoriu pentru identitatea sa intelectuală și morală. Iar așezarea internă a lui Victor Ponta care îl definește intelectual este o mentalitate de borfaș umil și servil: A scăpat cu fața curată pentru că nici o autoritate – iar pentru Ponta, prin „autoritate” nu se înțelege decât o instituție înzestrată cu puterea de a condamna și reprima, adică Statul – nu l-a condamnat pentru plagiat. A scăpat cu fața curată, deci nu a plagiat. Are și o hotărâre „definitivă și irevocabilă” a Înaltei Curți care să dovedească acest lucru, a repetat el cu satisfacție miercuri seara. Autoritatea academică, fiindcă nu este înzestrată cu putere represivă, este moft.
Acum să desfacem mecanismul diabolic al acestei minciuni. Ceea ce „are” Ponta este o hotărâre a Înaltei Curți că nu poate fi urmărit penal pentru plagiat. Cu alte cuvinte, Înalta Curte nu a făcut decât să refuze să adauge la Codul Penal și să declare plagiatul o infracțiune. Ceea ce nu a făcut Înalta Curte a fost să confirme sau să infirme că Ponta a plagiat pentru că nu era de competența Curții. În schimb au existat alte organisme înzestrate cu autoritate academică relevantă care au confirmat. Primul a fost Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. În ziua în care Consiliul trebuia să confirme plagiatul, Ponta a abuzat de puterea represivă a Statului și a desființat instituția prin brațul său înarmat, Ministerul Învățământului. A fost echivalentul unei mineriade academice care ar trebui să facă obiectul unei cercetări pentru abuz de putere. Cealaltă instituție relevantă a fost Universitatea București, instituția care i-a emis lui Ponta titlul de doctor și a cărei Comisie de Etică a constatat plagiatul. Cum Ponta nu putea desființa nici Universitatea București, nici Comisia de Etică, a ales să ignore acest verdict. Ca să rezumăm, Ponta s-a folosit cinic de o decizie a Înaltei Curți despre limitele Codului Penal, pe care a folosit-o în mod ilicit ca pe o validare a onestității sale. A mințit o țară întreagă de la obraz și fără să clipească. Bineînțeles, Iohannis ar fi trebuit să știe toate aceste lucruri și să-i scoată pe nas lui Ponta minciuna metodic și așezat, ardelenește, dar nu a făcut-o pentru că e el însuși slab și superficial și mai are și ghinionul unor colaboratori incompetenți cu reacție întârziată. Dar nu ratările lamentabile ale lui Iohannis au spart ecranul televizorului aici, ci ticăloșia fără margini a lui Ponta.
Alte două episoade completează portretul acestui personaj sinistru. Primul este macularea Bibliei și a numelui cardinalului Iuliu Hossu. Că politicienii noștri scot Biblia ca pe o armă cu care vor să-și răpună adversarii a devenit un obicei, deși obscen, relativ comun. Dar să te folosești de numele unui apostol al Marii Uniri, încarcerat, torturat și umilit de regimul partidului fără țară pe care îl reprezinți și pe care l-ai moștenit, ar fi trebuit să fie prea mult și pentru Victor Ponta. Să-i folosești pe ortodocși împotriva greco-catolicilor și pe ortodocși împotriva protestanților este o manifestare aproape în formă pură a Răului. Să murdărești cu degetele tale unsuroase de numărat bani negri numele cardinalului Hossu este strigător la cer.
Celălalt este răceala metalică, tăioasă, de gheață cu care a luat apărarea legiunii de corupți din PSD și a refuzat să respingă amnistia și grațierea acestora, în condițiile în care știa foarte bine că toată țara, Europa și partenerii americani erau cu ochii pe el. A ales să se prezinte drept patronul și protectorul corupției, al Sistemului jafului național generalizat și hoardei spoliatoare de partid și de stat căreia i-a garantat impunitatea. În fața națiunii, în direct și la o oră de vârf, fără să-i tremure vreun mușchi pe față.
Ba nu. Ultima afirmație nu este adevărată. De puținele dăți în care Iohannis a expus una din nenumăratele minciuni, inconsistențe sau dovezi ale corupției lui Ponta și apropiaților săi, acesta micșora ochii și țuguia buzele pungă într-un amestec de dispreț, ură și furie amenințătoare abia ținută în frâu ce abia așteaptă să fie dezlănțuită. Gura pungită a lui Ponta este grimasa pe care o face întunericul care zace în acest om atunci când se confruntă cu lumina adevărului. Este chipul strâmb al României după 25 de ani de la Revoluția furată. Dacă românii nu vor ieși duminică la vot pentru a preveni Răul să se răspândească, aceste buze pungite a scârbă, acest chip schimonosit de ură și violență ne va bântui vreme îndelungată.
