Politicienii de la putere pot să-şi vadă liniştiţi de treburi-eventual, de afacerile cu statul-, iar cei din opoziţie pot rămâne adânciţi în somnul care i-a cuprins imediat după alegeri. În locul lor, în arena publică au intrat jurnaliştii, dintr-o parte şi din cealaltă, care se luptă acum pentru exterminarea reciprocă.
Raportul pe justiţie, publicat săptămâna trecută de Comisia Europeană, a conţinut numeroase lucruri importante, dar, culmea, atenţia publică a fost direcţionată, de cea mai mare parte a mass-media, către domeniul unde se pot schimba cele mai puţine lucruri: presa românească.
După cum singuri s-au exprimat, autorii raportului MCV au încercat doar „să atragă atenţia asupra rolului mijloacelor de informare în masă” şi să remarce că „au existat presiuni asupra sistemului judiciar”. Experţii şi-au manifestat totodată “unele îndoieli cu privire la eficacitatea activităţii de supraveghere desfăşurată de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Situaţia sugerează necesitatea unei revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul că libertatea presei este însoţită de o protecţie corespunzătoare a instituţiilor şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum şi pentru a pune la dispoziţie măsuri reparatorii eficiente”, mai scrie în document. De asemenea, se recomandă “revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existenţa unor mijloace de informare în masă libere şi pluraliste”.
În esenţă, cam asta este tot ce vor occidentalii de la noi în domeniul presei.
Nu se vorbeşte despre entităţi private, precum Antena 3 sau Evenimentul Zilei (în acest context, scrisoarea trimisă de Victor Ponta acestui cotidian, referitoare la presupusa “presiune directă asupra justiţiei” nu poate fi decât o glumă proastă) iar singura instituţie menţionată explicit în raport este Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Cu alte cuvinte, Comisia Europeană nu vrea să atenteze la libertatea de exprimare, nici “să pună botniţă televiziunilor incomode”, nu vrea să ne facă o lege a presei şi nici măcar nu a tras concluzia că drepturile şi libertăţile private ale unor oameni ar fi fost încălcate de unul sau mai multe posturi de televiziune, cum iarăşi a fost interpretat în ultimele zile.
În schimb, raportul MCV sugerează clar că cel care nu-şi face datoria este CNA, acel organism care, printre altele, ar trebui să vegheze ca nici una dintre entităţile private din audio-vizual să nu derapeze de la normele profesionale.
Observaţia autorilor raportului este, de altfel, cât se poate de corectă, în condiţiile în care acest organism este profund politizat (aceeaşi situaţie s-a întâlnit şi în guvernările precedente) şi este, în cea mai mare măsură, responsabil pentru derapajele care au loc în audio-vizual.
Spre bucuria sadică a politicienilor români, de la preşedintele Băsescu până la premierul Victor Ponta, mulţi jurnalişti au căzut însă într-o capcană ieftină şi au transformat observaţiile corecte Comisiei Europene în măciuci cu care să-şi spargă capetele unii altora.
Conflictul a atins apogeul duminică seară, când, concomitent, la Sinteza Zilei, Mihai Gâdea discuta despre salariul de jumătate de milion de euro primit de Ion Cristoiu de la Voiculescu, iar la B1 Ion Cristoiu spunea că ştie lucruri periculoase despre rivalii de la Antena 3. Tot la trustul lui Voiculescu se încearca asocierea faptelor fugarului Cristian Sima cu site-ul de ştiri hotnews.ro, iar în replică, la B1, se spunea despre cât de antieuropeană este Antena 3.
Dincolo de reglarea de conturi personală, acest concurs între mediile jurnalistice prin care se încearcă să se arate cine este mai ticălos, ce entitate media minte mai mult, cine este mai antieuropean sau cine este mai comunist nu face decât să ne tragă pe toţi în jos şi, mai grav, să slăbească şi mai mult credibilitatea acestei bresle.
În orice caz, războiul purtat între jurnalişti nu va repara prejudiciile de imagine suferite de cei care ar fi fost ţinta campaniilor de denigrare de care vorbeşte raportul MCV, acestea putând fi rezolvate în mod normal de instanţele de judecată. Iar sancţiunile ce ar trebui să descurajeze televiziunile de la astfel de practici ar trebui să fie acordate, după cum spunem, de un CNA responsabil şi independent politic.
Deşi ar avea multe de îndreptat în această ţară, după cum o arată chiar raportul MCV, politicienii pot în acest moment să-şi frământe mâinile de bucurie, să meargă la o bere împreună şi să se uite pe geam ca să vadă cum dobermanii (de pază ai democraţiei) se sfâşâie între ei până la extincţia finală.
.
