Taranistul care a visat de cand a intrat in politica sa devina al doilea Coposu, bataiosul care a facut parte din prima comisie anticoruptie a Parlamentului in anii ’90 a ajuns primul politician anchetat de PNA si client fidel al actualului DNA. El apare acum in mai multe filmari ca fiind intermediarul cu relatii mai sus, cel care plimba plicurile, palinca, vitelul si purcelul de la afaceristul veros la demnitarul ce-i poate asigura cresterea averii personale pe spinarea cetatenilor. Multi au si ironizat dimensiunea spagii: cum, domnule, pentru atat? In realitate ce avem? Reteta spertului: un demnitar, un intermediar, un mituitor si omul cu pontul, cel care divulga informatia legata de zona de castig. Vina este a unui intreg sistem corupt, care functioneaza astfel din timpuri stravechi si pe care nimeni nu l-a atacat in profunzimea lui. Putini stiu ca la nasterea Romaniei ca stat spaga era ceva oficial. Cei care au avut curiozitatea sa citeasca primele legi ale bugetului Principatelor Unite au descoperit cu stupoare ca acolo erau prevazute explicit spagi chiar si pentru cadanele din haremul sultanului. Politicienii si afaceristii postdecembristi au dezvoltat reteta, adaugandu-i si cateva condimente: rude ale fostilor demnitari comunisti si securistii. Toti cu partea lor de beneficiu. Omul de rand cunoaste si el "reteta succesului". Practic, in Romania actuala, fara folosirea ei, este aproape imposibil sa te descurci. Multi dau si multi primesc. Mituitii isi opresc cota, iar restul merge mai departe. Numerosi functionari stiu ca nu-si pot pastra locul de munca daca nu devin rotite ale angrenajului. Tipul acesta spiralat de trimitere a spagilor la niveluri ierarhic superioare este astfel construit incat cine nu accepta "sa dea" are sanse foarte mici de rezolvare a problemei, ba mai este si amanat, umilit si trimis frumos la plimbare.
I-am vazut pe unii corupti aparandu-se cu argumente puerile, dar extrem de agresiv. Din cauza ca se stie ca toti "isi iau dreptul", anchetatii se intreaba consternati de ce sunt demascati tocmai ei, iar restul isi vad linistiti de treaba. Sunt atat de obisnuiti sa primeasca, li se pare atat de normal incat fac totul la vedere. Superioritatea cu care se trateaza asemenea chestiuni minore – cum ar fi un ministru privit de o tara intreaga cum primeste spaga – este demonstrata inclusiv de premier. Solicitat de colegi sa faca macar o remaniere, acolo, ca sa nu fie schimbat tot Guvernul, Tariceanu spune nu. Ba le mai si trage un bobarnac: "Remanierea o decide prim-ministrul, cand considera si cu cine considera el!". Deci care partid? Care electorat? Oricum, alegatorii au putut vedea o mostra despre cat de bine functioneaza noul pol de dreapta PNL-PNTCD-AP prin intermediul domnilor Muresan si Remes. Nici o neintelegere intre ei! Nu ca in fosta Alianta D.A. De altfel, s-a putut observa, din filmulete, ca noul pol foloseste pentru o mai buna intelegere intre membrii sai inclusiv limbajul semnelor. Probabil ca si comunicarea telepatica are un rol insemnat! Nu poate sa nu razbata din tot acest scandal un sentiment de mila fata de Emil Constantinescu. Fost presedinte care, in vremurile lui bune, a incercat si el sa se ia la tranta cu fenomenul coruptiei. Acum, prin asocierea sa cu polul de dreapta, este infrant inca o data. Jalnici mai sunt si cei care incearca sa convinga opinia publica de faptul ca nu a fost nimic necurat in afacerea "Caltabosul" cu argumentele sotului adulter prins asupra faptului: "Draga, ceea ce vezi nu este adevarat!". Sau cei care sugereaza ca un plocon de cateva zeci de mii de euro nu ar reprezenta mita, ci un banal act de politete fata de un inalt demnitar.
Din pacate, desi suntem un popor cu simtul dreptatii foarte dezvoltat, multi se gandesc cu fascinatie la farmecul discret al spagii…
