Atunci când pensiile militare au fost proiectate să fie mai mari decât salariile ofițerilor activi, liderii PSD care au introdus anul trecut această aberație legislativă știau, probabil, că abisul bugetar pe care îl produc nu va fi singura consecință. Prevederea a creat și o vulnerabilitate greu de măsurat pentru instituțiile de forță ale României.
Mii de ofițeri care aveau deja 25 de ani vechime sau care și-au echivalat prin cumulare această sumă, în a căror pregătire au fost investite resurse enorme, au preferat să iasă la pensie, când potențialul lor profesional era maxim. Nu e vorba doar despre cadrele Ministerului Apărării, ci și despre cei care mențin ordinea publică sau despre agenții serviciilor secrete, asimilați gradelor militare, fiindcă, rând pe rând, partidele care au guvernat au refuzat demilitarizarea acestor structuri.
Potrivit Casei de Pensii a Ministerului Apărării, doar anul trecut au fost înregistrate 4.000 de cereri de pensionare. La Ministerul de Interne peste 3.000 de ofițeri au solicitat pensionarea de la începutul acestui an, din care 700 doar în ultima săptămână, de când se vorbește despre ordonanța de urgență care va schimba sumele pe care le vor obține rezerviștii: în total, jumătate din efectivele ministerului. De asemenea, din cei peste 200 de generali români activi (MApN, MI, servicii secrete), aproape jumătate s-au pensionat în 2017.
Nu se știe, însă, public câți ofițeri ai structurilor secrete au ieșit din sistem. Nu e vorba despre diverși generali care la un moment dat au fost angrenați în jocuri politice, ci despre agenți care lucrau pe teren, în țară sau în afară și care n-au putut fi încă înlocuiți, fiindcă pregătirea lor înseamnă adesea ani de zile. Mulți dintre ei nu se mulțumesc să-și cheltuie banii stând cuminți într-o casă de vacanță, fiindcă au încă ambiții profesionale, așa că s-au angajat la așa-numitele servicii private de pază sau firme de consultanță, de unde ar putea deservi grupuri de interese economice și politice. Loialitatea lor față de statul român, experiența dobândită și memoria se licitează fără probleme de aceste structuri private.
Întrebarea e cine poate profita de plecarea în masă a ofițerilor români din sistem. Pot fi diferite grupuri din țară, care operează pe dedesubt pentru a dobândi influență sau putere economică și, pe de altă parte, state mai mult sau mai puțin prietene, dar și firme internaționale de securitate care se bucură de orice breșă din sistemul național de siguranță și apărare.
Ofițerii pot ieși la pensie și la 40 de ani, dacă au lucrat în condiții de risc, iar în categoria tinerilor pensionari intră și cei care se ocupă de monitorizarea și eradicarea corupției, polițiști, magistrați și profesioniști din structurile secrete. Se pun astfel sub semnul întrebării nu doar operațiunile de securitate națională, ci și cele de combatere a corupției.
Angajații structurilor de securitate care au ieșit la pensie în ultimul an fac parte din generația celor pregătiți cu sprijinul NATO să se ridice la standardele de performanță ale aliaților. De ce-ar vrea România să renunțe la serviciile lor când ei se află încă în plină putere? A fost un proiect populist prin care PSD a vrut să-și asigure sprijinul militarilor, polițiștilor și al oamenilor din serviciile secrete? A fost un gest inconștient sau liderii social-democrați au fost avertizați asupra vulnerabilităților pe care le creează, dar nu le-a păsat? Inconștiență, prostie sau atentat la siguranța națională?
