Şeful Fiscului, Gelu-Ştefan Diaconu „uită” să îşi treacă în declaraţia de avere o firmă operată de soţia sa împreună cu offshore din Cipru legat de interesele lui Dan Radu Ruşanu, preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Fiananciară. Ai zice că dincolo de falsul în declaraţii publice al omului care cere dreptul să îţi intre în casă ca să îţi ia impozitele, cineva s-ar putea gândi cu temeiuri că domnul Ruşanu s-ar putea afla într-un conflict de interese. La urma urmei, ASF se ocupă cu autorizarea şi controlul societăţilor de investiţii financiare şi în această calitate ar putea, teoretic, să îşi creeze avantaje nemeritate în calitatea sa de investitor şi acţionar la diverse companii. Ar merita această asociere între şeful ANAF şi preşedintele ASF o comisie parlamentară de anchetă?
Parchetul General a confirmat ieri că are în lucru un dosar penal pentru evaziune fiscală pe numele doamnei Bombonica Dragnea, nimeni alta decât soţia viceprim-ministrului Liviu Dragnea. Aparent, doamna Bombonica s-a îmbogăţit cu active în valoare de 25 de milioane de euro pe care a uitat să le treacă în contabilitatea companiei pe care o deţine. S-a gândit cineva să înfiinţeze o comisie parlamentară pentru a ancheta activităţile extrem de lucrative ale doamnei Bombonica şi ale soţului său cărora, în plin an de criză, în 2009, s-a întâmplat să li se „restituie” un hotel?
Nici vorbă, dar o să avem se pare, o comisie de anchetă a creditului de un milion de euro luat de Ioana Băsescu de la CEC. Cum va lucra această Comisie este foarte neclar în condiţiile în care nici fiica preşedintelui, nici reprezentanţii CEC Bank, care este o bancă comercială ce nu este subordonată Parlamentului nu au niciun motiv legal să coopereze cu Comisia. Dacă tot bănuiau că ceva nu este în regulă cu acest credit, de ce nu a înfiinţat domnul Chiţoiu o comisie de anchetă la nivelul Ministerului de Finanţe, care să întocmească un raport pe care ministrul să îl prezinte ulterior în Parlament?
Pentru că nu acesta este scopul lui Ponta şi al PSD. Scopul lui Ponta a fost să înfiinţeze o Comisie care să ducă din Parlament lupta cu Traian Băsescu şi îi ofere muniţie în bătălia sa politică cu preşedintele. Să ne amintim că săptămâna trecută Comisia nu trebuia să aibă drept obiect anchetarea creditului Ioanei Băsescu, ci anchetarea procurorului Lucian Papici, pe care Ponta l-a acuzat că s-a folosit de funcţia sa publică pentru a-i face servicii private lui Băsescu. Abia când această acuzaţie a căzut şi când s-a descoperit că DNA ancheta alte afaceri cu terenuri şi că aşadar Papici nu i-a făcut nici un serviciu preşedintelui, Ponta a ridicat problema anchetării Ioanei Băsescu.
Ştie Victor Ponta că această Comisie nu este altceva decât o făcătură şi că „ancheta” nu va fi altceva decât o mare vânătoare de vrăjitoare care va sfârşi cu un eşec răsunător? Cel mai probabil că ştie, dar la fel ştie şi Crin Antonescu. Când Antonescu l-a propus pe Ilie Sârbu, liderul PSD de la Senat şi socrul lui Victor Ponta, a fost o ofertă otrăvită taxată ca atare de Ponta când a calificat-o drept o glumă. Faptul că ulterior Sârbu s-a declarat onorat dacă aceasta este condiţia înfiinţării Comisiei nu reprezintă decât o contraironie tardivă. Antonescu a evitat astfel să plătească preţul politic legându-şi numele de acest demers cu consecinţe imprevizibile şi îşi păstrează intact capitalul politic pentru bătăliile viitoare de la prezidenţiale.
Dacă această comisie va conchide că preşedintele nu a comis nicio ilegalitate, atunci PSD şi Ponta se vor discredita. Dacă va găsi însă că preşedintele a greşit atunci sunt obligaţi să îl suspende. L-au suspendat ei când nu făcuse nimic, dar dacă o comisie a Parlamentului constată că preşedintele a comis o ilegalitate, atunci suspendarea acestuia devine aproape obligatorie, pentru că nu se poate imagina că Parlamentul poate constata o ilegalitate şi să îl lase pe preşedinte în funcţie pentru că îşi pune în joc propria legitimitate. Întrebarea este dacă Ponta este pregătit să ducă această acţiune până la ultimele consecinţe politice şi să rişte să provoace din nou instabilitatea în ţară într-un an electoral sau nu? Dacă condamnarea politică a preşedintelui nu va fi însuşită şi de Parchet, atunci Ponta va intra din nou în conflict cu DNA, pe care îl va acuza că ţine partea preşedintelui şi atunci va provoca din nou o reacţie din partea Uniunii Europene şi de această dată s-ar putea lăsa cu suspendarea fondurilor. Ponta pare în acest moment dornic să rişte enorm pentru a-şi înfrânge adversarul, dar de această dată celălalt lider al USL nu mai pare la fel de dispus să îl urmeze. Nu pentru că între Băsescu şi Antonescu s-ar fi înfiripat o mare dragoste sau că Antonescu ar miza pe voturile preşedintelui. Traian Băsescu ştie foarte bine că nu are voturi de dat sau de negociat şi că nu se poate duce la alegerile prezidenţiale cu Elena Udrea de un braţ şi Crin Antonescu de celălalt fără să îşi piardă orice credibilitate pe car o mai are, iar Antonescu ştie la rândul său că o asociere cu Băsescu nu i-ar aduce voturi ci, mai degrabă, i le-ar pune în pericol şi pe cele pe care le are. Apropierea dintre cei doi, atâta câtă e, are o altă explicaţie: Victor Ponta şi PSD au început să acumuleze prea multă putere şi această putere trebuie limitată. Antonescu începe să înţeleagă că dacă nu ţine în frâu această putere a prim-ministrului s-ar putea să nu mai ajungă niciodată preşedinte şi de aceea încearcă să îl ţină în şah. Toată povestea cu creditul Ioanei Băsescu şi comisia de anchetă nu are nicio legătură cu combaterea corupţie – cum spuneam, nimeni nu pare interesat de afacerile familiei Dragnea – cu dreptatea sau chiar cu presupusule acte ilegale sau imorale ale preşedintelui. Are însă legătură cu puterea şi cum modul în care va fi ea împărţită.
