România nu e pregătită pentru lumea care se schimbă. Mulți au crezut că Statele Unite vor continua să investească la nesfârșit în apărarea Europei și au luat acest fapt ca pe un cadou perpetuu al Washingtonului. Ministrul român de Externe spunea fără niciun fel de precauții chiar cu o zi înaintea alegerilor americane, că SUA vor face “alegerea corctă” și că relația transatlantică va continua în același fel și chiar se va consolida întrucât “nu există alternativă”.
Sigur, Trump cunoaște harta Europei Centrale și de Est, fiindcă s-a căsătorit cu prima lui soție, cehoaica Ivana, în perioada Războiului Rece, iar actuala s-a nevastă e născută în Iugoslvia. Geografia lui matrimonială nu garantează însă o prelungire a permanenței Statelor Unite în zonă. Noul președinte american a vorbit în campanie despre filosofia sa de politică externă, avertizând că de-acum încolo nimic nu va mai fi gratuit, că totul va fi contra cost.
Americanii au votat pentru întoarcerea țării lor spre interior, pentru renunțarea la liberalismul ultimelor decade, pentru o Americă mai egoistă, mai interesată de ceea ce se întâmplă cu oamenii ei. Americanii s-au săturat să finanțeze războaiele de aiurea, cum s-au săturat să plătească din banii lor securitatea Europei, pe care au salvat-o deja de mai multe ori, în Primul Război Mondial, în al Doilea și în Războiul Rece. În fond, de ce-ar continua Statele Unite să investească în apărarea Uniunii Europene, în vreme ce țările bătrânului continent preferă să-și aloce bugetele pentru educație, sănătate, cultură și prea puțin pentru propria siguranță.
Americanul obișnuit, cel care a votat cu Trump, dar nu numai, vrea ca taxele pe care le plătește să se întoarcă la el, nu să fie distribuite în operațiunile de jandarm global ale SUA. Eșecurile administrațiilor precedente în Irak și în general în lumea arabă, cu reculul lor terorist au schimbat percepția cetățeanului american despre măreția americană, dar și despre corectitudinea politică, despre protejarea minorităților, despre discriminarea pozitivă. Alegerea lui Trump ar putea fi pentru Europa o lebădă neagră, un fenomen neașteptat, care să producă reacții în lanț și care să încurajeze populismul naționalist în Franța, în Olanda, în statele nordice și chiar în Germania.
Efectul Trump nu va întârzia să modifice substanțial UE, dacă această structură suprastatală nu-și va lua urgent măsuri de precauție. România nu va fi prima în acest lanț al slăbiciunilor. Depinde și de viteza de reacție a Bucureștiului. Când ministrul de Externe român paria cu ochii închiși pe Hilay Clinton, omologul său polonez prezicea că relațiile transatalntie ale Europei se vor schimba, dar dădea asigurări că Varșovia “lucrează cu soluțiile hotărâte de națiunea americană”. România trebuie să se replieze, dacă nu vrea să schimbe din nou axele, cum a făcut mereu în istoria ei: să caute canalele de comunicare cele mai bune, să demonstreze că e de neînlocuit în furnizarea unor informații esențiale în anumite spații geografice, să-și arate disponibilitate în formule similare cu Polonia. Și mai ales să înțeleagă că va trebui de-acum încolo să-și finanțeze Apărarea mai serios decât până acum.
