„Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară”.
Da, acesta este celebrul punct opt al Proclamaţiei adoptate la Timişoara la 12 martie 1990.
Un document programatic care, dacă ar fi fost transformat în literă de lege, ar fi schimbat radical România. Am fi fost primiţi în NATO din 1999 şi în UE din 2004, alături de statele din centrul Europei. Dar Ion Iliescu a trimis minerii împotriva celor doreau o Românie democratică şi integrată în Vest. Nici acum nu s-au închis rănile acelei îngrozitoare agresiuni împotriva poporului român.
Să nu repetăm aceeaşi greşeală. Lovitura împotriva statului de drept, care le oferă imunitate hoţilor şi care ar putea arunca ţara în afara spaţiului civilizat, trebuie sancţionată cu toată forţa. O lege a lustraţiei, care să se bazeze pe punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, dar care să includă şi banda lui Dragnea, poate şi trebuie să fie adoptată. Legea trebuie să prevadă că toţi miniştrii din guvernul Grindeanu, precum şi nomenklatura din vârful PSD, complicii la aceste mârşăvii, nu mai au voie să fie aleşi şi să ocupe vreo funcţie publică. Interdicţia poate să fie pe termen nelimitat, dar, dacă juriştii susţin că este nevoie să se stabilească un orizont de timp, cred că 25-30 de ani ar fi suficienţi.
Va fi dificil? Desigur.
Dar datoria celor care se opun acestor indivizi este să găsească soluţii juridice, nu să caute scuze pentru incapacitatea de a acţiona.
Aştept să văd, acum, de la PNL – cel mai mare partid de opoziţie – dacă are sau nu curaj. Mă adresez liberalilor pentru că ei se află acum la răscruce de drumuri:
cu hoţii sau alături de oamenii cinstiţi. Este simplu! Eu am văzut că doar doamna Turcan şi vreo doi, trei, lideri sunt în stradă. Mai toate celelalte figuri din vârful PNL stau ascunse în casă, pentru că fie că le convine ordonanţa emisă de guvernul Grindeanu, fie se tem de PSD.
Au semnat moţiunea de cenzură, dar acesta este un gest formal, lipsit de riscuri.
Dacă liberalii vor să demonstreze că sunt alături de sutele de mii de români aflaţi în stradă, îşi mobilizează juriştii, caută soluţii constituţionale pentru lustrarea lui Dragnea şi a găştii sale şi se mobilizează la vot, în Parlament.
Eu cred că, chiar după ce vom reuşi să blocăm acele ordonanţe odioase şi vom da jos Grupul Infracţional Organizat (PSD și ALDE) care conduce acum ţara, suntem datori să promulgăm o lege a lustraţiei.
Mă gândeam în aceste zile că (şi) astfel putem să-i eliberăm pe cei din Teleorman, din Ialomiţa, din judeţele sărace ale Moldovei, de cei care i-au terorizat şi ţinut în sărăcie timp de 26 de ani. În ultima săptămână, cel mai mult m-a impresionat dorinţa oamenilor din aceste zone de a arăta României că vor să fie liberi, că au curaj să protesteze. Câteva sute de oameni au ieşit în stradă în Alexandria, de exemplu. Pare îngrozitor de puţin dacă privim cu aroganţa bucureşteanului care nu se teme decât de vreo gripă rebelă. Dar, în aceste oraşe controlul baronilor PSD este deplin: au în mână poliţia, jandarmeria, locurile de muncă de la stat (sigure şi bine retribuite) şi, probabil, şi companiile private, atâtea câte supravieţuiesc. Cei care ies în stradă nu riscă doar o banală amendă, ci sursele de venit şi întreaga viaţă personală. Curajul lor merită nu doar stima noastră, ci şi efortul de a face curăţenie în clasa politică.
Dragi prieteni, ştiţi că termenul de lustraţie îşi are rădăcinile în latinescul „lustrum”, un ritual de purificare din Roma antică.
După ani şi ani de propagandă mizerabilă, în care marii corupţi s-au străduit să murdărească tot – presă, mediu politic, organizaţii civice, magistraţi – eu cred că sutele de mii de români care acum se luptă cu regimul mafiot au început un proces de curăţenie a societăţii.
Este un început, un început în care apele se separă, iar acest Rău, în frunte cu Scaraoţchi de Teleorman, poate fi scos în afara polisului, a spaţiului public. Ce a pornit în aceste zile trebuie dus la bun sfârşit, altfel infecţia va reveni, într-o bună zi…
