Ieri a inceput campania pentru alegerile locale. Oficial, ea dureaza o luna. Neoficial, vom asista la cea mai lunga campanie electorala din istoria postdecembrista a Romaniei, care va continua cu legislativele din toamna (daca nu cumva Guvernul nu va decide sa le amane pana in primavara anului 2009) si se va incheia cu prezidentialele din noiembrie anul viitor. Partidele si candidatii vor cheltui sume imense de bani pentru a se face vazuti si auziti, se vor lansa ofensive si contraofensive de imagine mai mult sau mai putin reusite, iar presa si televiziunile vor amplifica inutil semnificatia celui mai marunt gest politic in scopul manipularii electoratului. Vom avea, asadar, o cacofonie generalizata, o isterie nationala a carei misiune unica este sa ne convinga ca este important sa alegem.
Inainte sa inceapa nebunia, as vrea insa sa ma intorc la intrebarea fundamentala la care nici un politician nu se oboseste sa raspunda: "De ce?". De m-as obosi, ca bucurestean, sa ma deplasez pana la sectia de votare la alegerile locale? Sa-l aleg pe Cristian Diaconescu de la PSD? Ma indoiesc sincer ca pana si Diaconescu va vota pentru el insusi. Pe Blaga de la PD-L? De ce, cand tot Bucurestiul l-a dorit pe Negoita, iar PD-L a hotarat sa ne ofere o solutie surogat care nu tine seama de preferintele alegatorilor? Nu ma pot intreba de ce ar trebui sa votez pentru Orban, Gusa sau Oprescu pentru ca acest editorial s-ar transforma intr-o piesa de umor absurd. si atunci? Care sunt calitatile candidatilor si ce angajamente credibile si-au luat astfel incat sa ma convinga ca merita sa-i investesc cu increderea mea, in conditiile in care nici unul dintre ei nu este capabil sa ma convinga ca acest oras poate fi nu transformat intr-o capitala europeana, dar macar salvat de la moartea lenta spre care se indreapta? De ce ar trebui sa aleg presedintii consiliilor judetene, ca sa validez cu mana mea institutia baronului local? Nu, mersi.
De ce ar trebui sa aleg in toamna la legislative? In 2004 a existat o miza importanta – nevoia de a scapa tara de calamitatea numita Adrian Nastase –, dar acum, de ce sa votez? La fiecare patru ani mi se spune ca fiecare vot conteaza, ca votul meu conteaza. In ce fel conteaza votul meu cand actuala compozitie a puterii este la mii de ani-lumina de ceea ce am votat in 2004? Exista cineva care sa fi votat in 2004 pentru un guvern PNL-UDMR sustinut politic de PSD cu pretul impovararii platitorilor de taxe si impozite? Eu, unul, nu cunosc pe nimeni. In ce fel conteaza votul meu cand parlamentarii nostri nu fac altceva decat sa-si construiasca redute legislative care sa-i faca imuni din punct de vedere penal? L-a trimis cineva in Parlament pe sinistrul Eugen Nicolicea ca sa reprezinte interesele mafiilor si al demnitarilor corupti, ca eu stiu ca n-am facut-o? Cat a contat votul meu cand am ales la referendum vot uninominal in doua tururi de scrutin, iar clasa politica a ales sa ma ignore pentru ca o lege idioata spunea ca sunt mai importanti si mai reprezentativi cei care nu voteaza?
Bineinteles, exista intotdeauna, la indemana, discursul: "Votul este o datorie civica" etc. "A se slabi!", vorba lui Caragiale. I se pare cuiva ca traim in Romania intr-o societate kantiana intemeiata pe datoria morala? Sau intr-una in care ideea de cetate si civismul au vreo valoare? De ce as fi eu civic responsabil cand politicienii care se presupune ca ma reprezinta actioneaza zi de zi intr-o perfecta iresponsabilitate si impunitate care constituie o ofensa adusa fiecarui alegator din tara asta?
A vota, indiferent cu cine, inseamna a valida o clasa politica, iar ultimii ani ne-au aratat o clasa politica tot mai rupta de cetate, solidara transpartinic in promovarea intereselor personale si de grup si complet indiferenta fata de interesele indivizilor pe care ii reprezinta. Or, eu nu vreau sa validez aceasta clasa politica. Pur si simplu nu mai vreau sa le ofer nici o scuza! Asa ca, pana nu apare un partid care sa ma convinga ca merita sa votez si sa-mi ofere, cat se poate de pragmatic, o prestatie publica responsabila si masurabila in schimbul votului meu, domnilor politicieni, cu tot regretul, de data asta cred ca am sa spun "pas"!
