Dacă fostul lider PSD nu este disciplinat, va avea în partid o funcţie mai mică decât Marian Vanghelie. Aşa că s-a retras de la prezidiul PSD şi tace.
Şedinţa Biroului Permanent al PSD a marcat ieri o premieră. Pentru prima dată în ultimii cinci ani, Mircea Geoană a părăsit masa scurtă a marilor lideri ai partidului şi s-a aşezat printre vicepreşedinţii de rând (PSD are 15, PNL – 15, PDL – 18 vicepreşedinţi). S-a aşezat printre liderii de rând, „din simpatie” exact lângă Viorel Hrebenciuc.
Scena este relevantă chiar dacă ar fi fost întâmplătoare, aşa cum încearcă să sugereze fostul lider PSD. La prezidiul Biroului Permanent al PSD, Victor Ponta este flancat de preşedintele de onoare, Ion Iliescu, şi de şeful Consiliului Naţional, Adrian Năstase, pe stânga, de secretarul general, Liviu Dragnea, pe dreapta, iar în locul fostului prezidenţiabil a figurat ieri vicepreşedintele Titus Corlăţean, un politician tânăr, cu aer european şi mari ambiţii ministeriale.
Vecinătatea aleasă de fostul lider al partidului nu este nici ea lipsită de tâlc. Viorel Hrebenciuc se bucură poate de „simpatia” nepieritoare a lui Mircea Geoană, dar este, precum Mircea Geoană însuşi, un fost. Negocierile care au prefaţat alegerile interne din PSD din anumite judeţe l-au pus pe Viorel Hrebenciuc în postura de unic candidat în dragul său Bacău, dar l-au determinat să anunţe că nu va mai candida în toamna anului 2010 la poziţia de lider al grupului parlamentar al PSD. Este funcţia pe care a deţinut-o vreme de 10 ani şi despre care pretinde, cu destulă îndreptăţire, că a inventat-o personal. Cu alte cuvinte, că a transformat o funcţie care putea rămâne formală într-una influentă.
Conotaţiile simbolice ale retragerii de ieri au însă rădăcini practice. Mircea Geoană şi Viorel Hrebenciuc fac parte din Biroul Permanent, conducerea restrânsă a partidului, numai în virtutea faptului că deţin funcţii parlamentare. Ei nu sunt şi vicepreşedinţi ai partidului, cum este, de pildă, abilul Marian Vanghelie, şi nici nu au şanse să devină aşa ceva prea curând, având în vedere că marea reuniune din octombrie se va ocupa exclusiv de statutul partidului, programul de guvernare şi un vot de încredere pentru Victor Ponta, în nici un caz de alegeri. Prin urmare, dacă Mircea Geoană îşi va pierde funcţia de preşedinte al Senatului şi când Viorel Hrebenciuc nu va mai fi lider al grupului social-democraţilor de la Camera Deputaţilor, ei vor rămâne în afara primului cerc al conducerii PSD. Orice s-ar spune despre puterea lor informală, influenţa în partid le va scădea atunci exponenţial. Şi trebuie să fie grozav de enervant că acest lucru se întâmplă exact când PSD se află în ascensiune şi se pregăteşte să intre la guvernare în 2011 sau 2012.
Pe de altă parte există şi alte motive ca fronda lui Mircea Geoană, care vrea PSD la Palatul Victoria imediat şi, eventual, strâns legat de PNL, să fie discretă şi casnică. Social-democraţii par hotărâţi şi pot să păstreze postul de la Senat şi cu Geoană, şi fără Geoană. Regulamentele spun că şeful Senatului poate fi schimbat numai prin decizia grupului parlamentar care l-a propus, deci a PSD; oamenii Guvernului susţin, în schimb, că majoritatea lor este cea care decide, dar ei sunt stângaci în jocurile subtile ale regulilor din Legislativ.
Mai mult decât atât, eventuala luptă pentru postul lui Mircea Geoană are sens numai în perspectiva suspendării lui Traian Băsescu. Or, din punctul de vedere al PSD, acest lucru se va întâmpla numai dacă, după căderea a trei guverne succesive, preşedintele va refuza declanşarea de alegeri anticipate. Or, Traian Băsescu nu-şi va putea permite în pline proteste de stradă să refuze instalarea guvernului de tehnocraţi pe care, din motive diferite, îl cere toată lumea, inclusiv PSD. Prin urmare, în lipsa suspendării lui Traian Băsescu, postul lui Mircea Geoană de la Senat devine chiar neinteresant…
Toate acestea îl determină pe fostul lider PSD să fie tăcut. În afară de câţiva prieteni şi creditori, nu are prea multe atuuri. Risipa de vorbe îl poate face să le piardă şi pe ultimele.
