Partidul Național Liberal pare a fi cuprins tot mai mult de amnezie: nu-și mai recunoaște trecutul în prezent și nici prezentul în trecut. S-a distanțat atât de mult de ideologia lui, încât ultimul discurs cu adevărat liberal a fost ținut, probabil, înainte de moartea lui Alexandru Paleologu (2005). Pe urmă, partidul s-a diluat în tot felul de alianțe menite să-l gonfleze și să-l lipsească de identitate. A devenit mai mare, dar niciodată mai puternic.
De la marea comasare PDL-PNL, în urma căreia, din două partide mari, a ajuns în Parlament un partid mic, liberalii și-au pierdut definitiv direcția.
Nu mai știu nici unde sunt, nici unde vor să ajungă. Le este frică să fie cu adevărat liberali (în sensul lui John Stuart Mill, al cărui principiu fundamental pleacă de la ideea că fiecare are dreptul să facă ce vrea câtă vreme faptele lui nu îi afectează pe ceilalți) sau să-și asume o doctrină conservatoare (bazată pe tradiții și pe desprinderea de stat). Sau să combine cele două mari ideologii, după modelul occidental, astfel încât poziția lor de partid de „dreapta“ să reflecte dorința electoratului din clasa de mijloc care disprețuiește statul omniprezent și „omul pilotat“ prin ajutoare sociale.
PNL nu mai are demult lideri puternici și curajoși care să marcheze o direcție clară a partidului.
După ce s-au compromis de mai multe ori în istoria lor de după 1989 prin combinații cu PSD (și înaintașii post-comuniști), liberalii fac politică de dragul politicii, doar pentru funcții, fără niciun fel de idei. Cristian Bușoi, noul șef PNL de București, nu are nicio viziune; președinta în funcție, Raluca Turcan, nu vrea nici să se întoarcă spre tradiția brătienilor, nici să inoveze; Cătălin Predoiu și-a irosit demult cărțile; în vreme ce Ludovic Orban, în cei 20 de ani de politică, nu are nicio realizare serioasă. Aceștia sunt fruntașii liberali care aspiră să conducă PNL după congresul din 17 iunie. Oameni călduți, temători să nu deranjeze puterea, să nu producă seisme nici în partid, nici în afara lui, prea precauți cu electoratul, cu gândul că i-ar putea recupera pe cei care au votat cu Uniunea Salvați România.
PNL se va transforma într-un partid de buzunar dacă va continua să meargă pe drumul post-ideologic al USR, fără un program radical de „dreapta“ și fără un lider cu idei ferme pregătit să facă opoziție serioasă și agresivă la partidul-stat bine instalat la Palatul Victoria.
„Pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic“, scria Edmund Burke, teoreticianul conservatorismului, la finele secolului al 18-lea. Nu e sigur că PNL, care se consideră a fi de partea bună, a înțeles acest lucru.
