PSD nu îşi doreşte căderea Guvernului Boc. Nu acum. Dintr-un motiv foarte simplu. Mai e ceva vreme până la alegerile din 2012, suficient de multă ca, în cazul în care ar veni acum la putere, popularitatea să i se prăbuşească la fel de mult ca aceea a PDL.
Ne aşteaptă cel puţin încă doi ani de probleme economice, de încasări slabe la buget, de investiţii străine anemice, de salarii şi pensii plafonate, de concedieri. Ar putea evita PSD tot acest cortegiu de măsuri impopulare, are cu adevărat soluţii pentru redresarea economică rapidă? Faptul că nici Victor Ponta, nici ceilalţi lideri social-democraţi nu vorbesc despre deciziile concrete pe care le-ar lua dacă ar veni la putere pentru a ne scoate din marasmul guvernării Boc este cel mai elocvent semnal că nu. Nici ei nu au soluţii. Dacă ar avea, le-ar prezenta, şi-ar face campanie cu ele, măcar să închidă gura celor care îi acuză că nu fac opoziţie constructivă. În plus, indiferent ce idei ar avea, ele trebuie să fie acceptate de Fondul Monetar Internaţional.
Din analiza publicată de România Liberă vineri reiese clar că o renunţare la acordul cu FMI ar însemna costuri suplimentare de aproape două miliarde de euro pe an doar din creşterea dobânzilor la împrumuturile care ne ajută să rămânem pe linia de plutire, să plătim pensiile şi salariile de la stat. La care se adaugă scăderea încrederii investitorilor în ţara noastră şi consecinţele sale, care nu ar face decât să adâncească problemele pe care România le are deja.
Cei câţiva finanţişti de la PSD care au gestionat relaţia cu FMI în trecut ştiu exact că România nu îşi poate permite să rupă acordul. Şi, implicit, că nu ar putea evita absolut nimic din măsurile dure de tăiere a cheltuielilor bugetare pe care trebuie să le luăm pentru a beneficia de certificatul de minimă responsabilitate financiară pe care îl oferă o înţelegere cu Fondul. Din acest motiv, chiar şi un an de guvernare sub ochiul atent al FMI ar nărui rapid procentele electorale virtuale cu care PSD se înfoaie acum.
Ca urmare, pentru PSD este mult mai eficient să stea cât se poate de departe de responsabilităţile puterii şi să hărţuiască PDL, astfel încât 2011 să-i prindă cât mai sus în sondaje. De-abia atunci ar avea cu adevărat interesul să vină la putere. Pentru a controla alegerile, pentru a beneficia de valul favorabil al uşoarei reveniri economice, dar mai ales pentru a pune mâna pe rezervorul pomenilor electorale, a căror eficacitate va fi şi mai mare într-o ţară înfometată de o criză economică prelungită.
Aparent uniţi în cuget şi simţiri, între PSD şi PNL se cască, pe zi ce trece, o prăpastie din ce în ce mai mare. Cu cât partidul condus de Ponta se umflă mai tare, în procente, dar mai ales în aroganţă, cu atât se topesc şansele ca partidul lui Antonescu să prindă un loc semnificativ într-un viitor guvern. Dacă la sfârşitul iernii PSD va fi cotat în sondaje cu 40%, poate 50%, cât de mult va mai avea chef de o alianţă de la egal la egal cu liberalii? Sau măcar să cedeze câteva portofolii simbolice?
Ce s-a întâmplat la moţiune spune totul despre competiţia din sânul opoziţiei. Cu o zi înainte de votul din Parlament, Ponta şi Antonescu se certau dacă să anunţe o nouă formulă guvernamentală înainte sau după victoria moţiunii de cenzură. Numărul de voturi care le-a lipsit pentru a trece moţiunea, mai mare decât la moţiunea din vară, este elocvent pentru cât de interesat a fost PSD în a mazili Guvernul Boc.
Evident, între retorica social-democraţilor, care plâng de mila ţărişoarei ce se zvârcoleşte de durere sub bocancul lui Băsescu şi pantofiorul lui Boc, şi cinismul cu care i-ar mai prelungi totuşi un pic calvarul pentru ca la următoarele alegeri să se arunce cu şi mai mare disperare în braţele lor e un pic de distanţă. Aceeaşi ca între modelul „sărac şi cinstit” propovăduit de Ion Iliescu şi realitatea din conturile „social-democraţilor” pe care i-a crescut sub pulpana sa.
Dacă ar încerca să-şi maximizeze şansele după aritmetica cinică şi pragmatică a jocului politic, PNL ar trebui să răspundă pozitiv invitaţiilor tot mai dese ale PDL. La cât a reuşit să coboare Boc cota acestui partid, Antonescu nu ar avea nici o problemă să obţină câteva ministere importante în actualul Cabinet la preţ de criză. Liberalii nu mai joacă însă de mult după cum le dictează interesele partidului.
Proprietarilor PNL le este perfect perpendicular dacă viitorul guvern va fi PSD-PNL sau PSD pur. Pentru ei nu are nici o importanţă ce carnet de partid deţin cei ce le semnează contractele cu statul.
