Vestea bună pe care ne-o oferă rezultatele acestor alegeri europarlamentare este aceea că mijloacele de campanie alese de Traian Băsescu s-au dovedit falimentare. Vestea proastă- singurul partid care reprezintă acum o ameninţare serioasă la adresa PSD este frământat de conflicte interne.
Partidul Mişcarea Populară se poate considera norocos cu rezultatul de 6,2% obţinut la alegerile de duminică. Din fericire, lupta pentru europarlamentare s-a încheiat pe 25 mai, pentru că dacă ar mai fi durat încă vreo două săptămâni, generalii de război Traian Băsescu şi Elena Udrea şi-ar fi îngropat propria armată în aceeaşi mlaştină de 1-2%, în care putrezesc de 14 ani şi politicienii ţărănişti.
Când au ales să se lupte cu Victor Ponta şi PSD cu armele acestora- înjurăturile, scuipăturile în ochi, ameninţările şi acuzaţiile grave- preşedintele şi omul său de încredere au scăpat din vedere un lucru esenţial: PMP nu vizează acelaşi electorat ca PSD. Astfel, în loc să fie mobilizaţi de atacurile lui Traian Băsescu împotriva premierului, dar şi de îndemnurile agresive ale preşedintelui şi oamenilor acestuia de a merge la vot, potenţialii votanţi ai partidului prezidenţial au simţit că li se toarnă plumb în picioare. Preşedintele mai că nu i-a făcut proşti încălţaţi pe cei care nu conştientizează cât de periculoşi sunt Victor Ponta şi PSD pentru viitorul României.
Strategia s-a dovedit a fi fundamental greşită. Toţi oamenii care ar fi putut să voteze partidul prezidenţial ştiau de ce nu sunt buni Victor Ponta şi baronii PSD. Ce nu ştiau foarte bine era cam ce soluţie realistă vede preşedintele împotriva a tot ce reprezintă Ponta şi partidul acestuia. Iar Băsescu le-a dat un răspuns sec, fără nuanţe: “Elena Udrea”. “Doar atât?” au întrebat oamenii. “Da, ce vreţi mai mult? Dacă eu zic Elena Udrea, atunci trebuie să mă ascultaţi”, le-a răspuns preşedintele. “OK!”, au zis şi alegătorii, în timp ce-şi făceau rezervări la munte pentru ziua de 25 mai.
În esenţă, eşecul de duminică al partidului prezidenţial este o veste bună deşi, la fel de adevărat, este că pe lista acestui partid pentru Parlamentul European se aflau suficienţi oameni de care nu ne-ar fi fost ruşine la Bruxelles. Păcat de ei.
Această lecţie poate fi însă învăţătură de minte pentru toţi cei care ar mai fi tentaţi să se bage la nişte lupte în nămol cu oamenii PSD. În pare rău, dar la sportul ăsta pesediştii, ajutaţi de cele două televiziuni partenere, sunt invincibili.
Să vorbim acum despre câştigătorii- surpriză ai acestor alegeri, liberalii. În condiţiile în care coaliţia din jurul PSD a obţinut doar 37,6% din voturi, cele 15 procente ale PNL au o valoare mai mare decât dacă partidul lui Ponta ar fi scos 43-44% (cum îl creditau sondajele), iar Crin Antonescu şi-ar fi atins ţinta de 20%. PSD nu poate emite pretenţii prea mari la prezidenţiale, în timp ce PNL este confirmat principalul partid de opoziţie. Chiar şi cu Iohannis retras şi Antonescu demisionar, dar interimar, liberalii au, în acest moment, toate reflectoarele aţintite asupra lor, pentru că de la ei va pleca orice plan pentru unificarea dreptei şi susţinerea unui candidat unic la prezidenţiale. De aici şi atacul furibund al PSD-ului împotriva acestui partid, care va face tot ce-i stă în puteri să-l destructureze, sub pretextul, infantil deja, al refacerii USL. Rămâne de văzut dacă PNL va supravieţui atacului lui Victor Ponta şi oamenilor plantaţi de acesta în interiorul partidului, dar intenţia lui Antonescu de a intra în Partidul Popular European, din care mai fac parte PDL şi UDMR, este un semnal clar că şansele de reuşită ale PSD sunt din ce în ce mai mici.
Cât despre unificarea dreptei în perspectiva alegerilor prezidenţiale, mai există o întrebare esenţială: va fi de acord Traian Băsescu să facă un pas în spate, după eşecul zdrobitor în alegeri şi să-i lase pe alţii să construiască o alternativă la PSD? Personal, cred că nu are de ales.
