Dacă bugetul pe anul viitor păcătuiește prin ceva, este că e prea generos cu cheltuielile sociale pe seama creșterii periculos de mari a deficitului bugetar și că nu alocă suficient investițiilor după anii de secetă ai lui Ponta. Chiar și așa, PSD pare nemulțumit de faptul că guvernul nu va crește salariul minim în acest an. Dacă este atât de nemulțumit, PSD știe ce are de făcut: să respingă bugetul, să răstoarne cabinetul Cioloș și să își asume guvernarea pe baza majorității pe care se presupune că o are în Parlament. Dacă nu are de gând să facă toate aceste lucruri, și nu are, atunci a se slăbi.
Dincolo de aspectele „colorate” ale proiectului de buget al guvernului Cioloș privitoare la banii alocați președinției sau construcției de biserici, diferența fundamentală față de precedentul guvern este creșterea deficitului bugetar prognozat de la sub 1,5% la aproape 3% sau, dacă luăm în considerare cifrele de anul acesta, de trei ori mai mare decât în 2015. Diferența vine, în mare parte, din creșterea salariilor bugetarilor cu 10% votată deja de Parlament și reducerea TVA de la 25 la 20%. Cresc cheltuielile bugetare, scad taxele, crește deficitul și crește datoria publică, toate în condiții de creștere economică, aceasta este definiția elementară a politicilor prociclice și economiștii au subliniat acest lucru pe toate vocile degeaba. Unii analiști și politicieni, în frunte cu Traian Băsescu, s-au grăbit să interpreteze acest lucru ca pe o dovadă că în spatele acestui guvern se află PSD, inițiatorul tuturor acestor creșteri de cheltuieli și reduceri de taxe.
O asemenea creștere a deficitului și datoriei ar fi avut sens dacă cea mai mare parte a acestuia s-ar fi dus în creșterea investițiilor publice, dramatic reduse în vremea guvernării Ponta. Pentru a menține un ritm susținut de creștere economică pe termen mediu, economia românească are nevoie de mai mulți oameni care să muncească în domenii productive generatoare de valoare adăugată, deci de mai multe locuri de muncă. Din acest motiv, investițiile publice în infrastructură sunt cruciale pentru economie pentru a genera locuri de muncă și o creștere sănătoasă. Din păcate, deficitul aflat la limita de 3% nu mai lasă spațiu pentru contractarea unor eventuale împrumuturi pentru investiții în infrastructură, în special în construcția de autostrăzi nici în acest an, nici în anii următori, ceea ce înseamnă că nu vor fi lansate prea curând noi proiecte. În ansamblu, proiectul de buget nu prevede decât o creștere modestă a investițiilor publice, cu numai 12%, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a sumelor suplimentare prevăzute de buget vor merge tot în programe sociale. Chiar și banii suplimentari din bugetul Apărării vor merge cu precădere în ajutoare, pensii și salarii și nu în modernizarea atât de necesară a echipamentelor, cerută și asumată ca atare la summit-ul NATO.
A veni acum și a supralicita cu creșterea salariului minim este un bluf și dacă PSD se agață de această cerință, atunci ar trebui să i se dea posibilitatea să pună în practică ceea ce predică. Creșterea salariului minim nu are nici un sens economic în general, pentru că nu se poate crește productivitatea prin decret. Singurul lucru pe care îl „realizează” este că un sistem de furat al căciulii sociale perpetuu în care bani care nu există în realitate sunt mutați dintr-un buzunar în altul simulând „dezvoltarea”. Ceea ce face în realitate creșterea salariului minim este să descurajeze crearea de locuri de muncă și să creeze în schimb o masă relativ constantă de șomeri și persoane apte de muncă dar care renunță să mai caute sau se angajează la negru. Este o operațiune de inginerie socială motivată ideologic care își propune să „reformeze” piața în sensul creșterii egalității dar nu reușește decât să creeze o clasă de asistați în perpetuitate și să crească rolul statului în economie și societate.
În mod evident, guvernul Cioloș nu are suficient curaj să pună capăt experimentului social declanșat sub guvernarea PSD, de vreme ce a acceptat să lucreze, în mare, în aceeași paradigmă bugetară, dar ceea ce poate face este să traseze ferm o linie roșie peste care nu se mai poate trece. Și așa, o mare parte din uriașul deficit din 2016 va merge în programe sociale care vor servi baza electorală a PSD pe seama îndatorării țării, ceea ce înseamnă că o bună parte din finanțele țării sunt apropriate de fostul partid de guvernământ și de clientela sa. A accepta o povară suplimentară cum este creșterea salariului minim, ar transforma actualul cabinet într-un guvern de paie, cu care PSD și Liviu Dragnea fac ce vor.
Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Chiar și așa lipsit de curaj și de viziune reformatoare, bugetul trebuie să treacă fără creșterea salariului minim. Dacă PSD se va opune, atunci n-are decât să voteze împotrivă și să își asume guvernarea. Pariul nostru este însă că nu o va face. A primit deja prea mult ca să își permită să piardă ceea ce a obținut deja, iar guvernul nu mai poate ceda dacă vrea să își salveze credibilitatea și integritatea.
